Dacă există cumva “cea mai bună momeală” (dar nu există), aceea e larva de Chironomus. Că e parte obligatorie din arsenalul momelilor pescarilor de competiţie, nu înseamnă că avem de a face cu o “momeală de concurs”. E “doar” o momeală extraordinară, care, folosită cu cap, poate face deliciul oricărui pescuit liniştit. La un pescuit liniştit vă invită mintenaş şi Mihai Vargics, campion şi vicecmpion naţional, locul al VI-lea la Europenele din 2006. Unde? La Tămaşda (BH), pe canalul colector. În octombrie 2006.
Din pachetul de hârtie umedă în care larvele au fost conservate, necesarul pentru o partidă (azi, cam 250 g) se trece într-un vas cu pământ sitat şi umed. De altfel, chiar şi conservarea lor se poate face, timp de mai multe zile, tot într-un strat de pământ umed, undeva la umbră.
Aici e vasul cu nadă: 1/2 kg Sensas Etang, 2 kg Mosella Etang Gardon şi 40% pământ local maro, umed şi sitat. Înmuiat mediu cum este, acest pământ este uşor colant. Dacă ar fi mai mult umectat, ar deveni prea colant şi impropriu pescuitului pe canal. Mihai ar fi folosit doar Sensas Etang în combinaţia cu pământul, dar stocul i se terminase, aşa că a recurs la produsul cu destinaţie identică al firmei Mosella.
În straturile de suprafaţă ale nadei se amestecă 20% din larve, după care, imediat, se fac 15 bulgări şi se trece la nădirea de start. Mihai aplică cea mai precisă metodă de nădire: aceea cu cupa rubezianului.
Malul e înalt în spate, aşa că rubeziana e dusă de sus în jos, încet, în faţă. Se pot scrie multe despre nădirea cu cupa, dar ne oprim aici. Adaug, doar, că golirea ei se face în acelaşi punct, pentru că, în prealabil, Mihai a ales un reper de pe malul celălalt, pe linia căruia plasează invariabil cupa.
Mihai începe puţin deasupra fundului apei şi nu are parte decât de obleţi. Ridică apoi pluta pentru o trenă de 3-4 cm pe substrat şi ia prima babuşcă. După un timp, în care şi obleţi şi babuşti se succedă ritmic, pare că obleţii sunt, totuşi, mai mulţi. Schimbare: 2 viermi pe cârlig, în loc de buchetul de 3-4 larve. Opţiunea dă rezultate: viermii selectează babuştile, în formula 1 vierme alb + 1 vierme roşu, sau 2 viermi roşii.
Mai mult decât atât, începem să fim vizitaţi de bibani şi de plăticuţe mai mici sau mai mari. Iată aici plătica zilei, la aproape un sfert de kil. Pentru o adâncime de 2,70 m, pescuim cu o linie de 1,50 g. E o linie mai grea decât, teoretic, ar trebui, dar raţiunea ei este să ajungă relativ repede pe substrat, ca să nu apuce obleţii dintre ape să ia momeala. Şi cârligul, un Gamakatsu de 16, este puţin mai mare decât s-ar cuveni, şi asta dintr-un motiv vesel: Mihai a făcut pariu cu un prieten că va prinde şi câţiva crapi, şi vroia să se asigure că, dacă îi înţeapă, nu îi scapă. La o altă ieşire pe canal, în vadul de babuşcă şi plătică i-au intrat vreo 10 ciortani. De data asta, pariul a fost pierdut.
Nădirea frecventă de apel nu place babuştii (cu excepţia locurilor cu populaţii mari, şi ca număr, şi ca dimensiune). De aceea, Mihai duce în vad doar 2 bulgări de întreţinere la 15 minute. Până la urmă, prindem babuşti şi plăticuţe frumoase nu numai la viermi, ci şi la buchet de 4 larve, sau la combinaţii de 2-3 larve + 1 vierme. Nu strică să ştiţi că, în competiţii, combinaţia (pe cârlig) larvă – vierme este, de multe ori, al naibii de eficientă.
5 kg în câteva ore de pescuit lejer. Bibanilor, obleţilor şi plăticuţelor le dăm drumul ....
Cum o poţi da cu larvele în bară?
Ţinându-le în nadă. După 15-30 minute, zaharurile şi/sau sărurile din nadă provoacă, printr-un fenomen de natură biochimică, ieşirea lichidului conţinut de corpul larvelor. Umberto Ballabeni, campion mondial (în 2001) italian: „Larvele sunt atât de delicate, încât agresivitatea făinurilor le face flotante în puţin timp, ceea ce influenţează grav efectul nădirii, iar o expunere mai mare de 15 min. la făinuri le ucide. Doar anumite nade făcute de francezi, foarte sărace nutritiv, cu un procent majoritar de pesmet, reuşesc să menţină larvele în viaţă pentru câteva ore. Dar asemenea nade sunt inadecvate apelor noastre [italiene – Nota mea, Dan F. S.].”
De aceea, campionul italian recomandă ca adiţia larvelor la nadele din făinuri să se facă numai pe măsura necesităţilor de nădire şi nu de la început, toate o dată. În timpul partidei de pescuit, aşa cum vedeţi şi în reportajul alăturat, şi cum veţi vedea luna viitoare, ele se ţin la îndemână, într-un vas deschis, ÎN PĂMÂNT UMED.
Şcoala de larve
Le spunem „larve de chironomide” pentru că sunt larve din familia Chironomus. Le vom mai spune (cum am făcut-o şi până acum) „larve de nămol”, pentru că trăiesc în mâluri. Nu le vom spune „libelule”, pentru că nu au nici o legătură cu libelulele (în schimb, viermuşii chiar au legătură cu muştele, dar nu le spune nimeni „muşte”). Denumirea „libelule” este un regionalism din zona Bucureştiului.
Am vorbit şi vom mai vorbi despre fouillis. Se citeşte „fuii”. În limba franceză, verbul fouiller înseamnă, printre altele, „a face săpături, a scotoci, a scormoni” iar cuvântul fouillis înseamnă „harababură, dezordine, talmeş-balmeş”.
Aplicat la pescuit, cuvântul fouillis descrie plastic rezultatul final al scormonirii nămolurilor: o grămadă informă de larve roşii care se mişcă haotic.
Fouillis-ul reuneşte larve de nămol de mici dimensiuni (sub 1cm), foarte subţiri, ideale pentru nădire.
Pe cârlig se pun larve mai mari (2-2,5 cm), care nu intră în categoria fouillis.
Larve de ţânţari? Nici.
Larvele de nămol au tot atâta legătură cu ţânţarii cât au cu libelulele: nici una. Primele fac parte din familia Chironomus. Ţânţarii fac parte din familia Culicide. Insectele din familia Chironomus se hrănesc cu polen, în timp ce ţânţarii ne-ar hali cu totul dacă ar putea.
Ţânţari nu, libelule nu ...
Sunt Chironomus. Insectele acestea sunt diptere (au, adică, doar două aripi). Trăiesc 1-2 zile, femelele depun apoi ouă, din ouă cresc larve care se dezvoltă în mâlurile apelor stătătoare sau slab curgătoare, unde mănâncă alge unicelulare (Diatomee) şi substanţe de origine vegetală. După 3-6 săptămâni, larvele se transformă în pupe, care ajung la suprafaţa apei, se metamorfozează în insecte ş.a.m.d.
De ce sunt roşii larvele de Chironomus?
Pentru că sunt pline cu un fel de „hemolimfă”, un lichid bogat în hemoglobină (ca şi sângele uman). Hemoglobina pigmentează în roşu acest lichid iar rolul ei este să fixeze şi să transporte oxigen la ţesuturi.
Când?
Campionul italian Riccardo Galigani ne dă un sfat: „Trebuie folosite când este o reală nevoie de ele. E inutil să le pui în nadă atunci când peştele mănâncă mult şi orice”.
De ce sunt scumpe?
Pentru că sunt greu de găsit, greu de colectat şi greu de conservat.
Pe malurile Tămaşdei, Mihai Vargics şi Viorel Popa (fost pilot de aviaţie şi vicecampion naţional de staţionar, în 1999).
...........................................................................................................................................
Dicţionar:
Sensas şi Mosella – 2 firme (prima franceză, a două germană) celebre prin nadele şi componentele de nade pe care le produc
Sensas Etang (în franceză, etang înseamnă “baltă, iaz”) – nadă cu granulaţie fină pentru baltă/ape stătătoare
Mosella Etang Gardon (în franceză, gardon înseamnă “babuşcă”) – nadă pentru baltă, cu deosebire pentru babuşcă
banieră (din francezul banniere) – firul dintre vârful vergii/lansetei şi plută
| < Anterior |
|---|
