Partida pe care o descriu aici a avut loc în mai 2006, pe amenajarea Oţeni de lângă Odorheiul Secuiesc, oraşul de domiciliu al lui Zsolt Benzar. Trei zile mai târziu, în compania câtorva dintre cei mai buni pescari de staţionar din ţară, Zsolt avea să termine Cupa Trabucco pe locul al II-lea, la Doripesco, Braşov. Cred că rândurile care urmează sunt un abc util pentru tehnica Sheffield, abc care se poate completa cu detaliile oferite în cartea La peşte – Tehnici moderne de pescuit staţionar, volumul I. Zsolt este prezent şi în paginile acestei cărţi.
 |
Zsolt Benzar - triplu campion naţional la individual - multiplu campion naţional pe echipe - căpitan al Energo Team, cu care, din 2005 până în 2009, a cucerit trei titluri de campion naţional, două titluri de vicecampion naţional, un loc 8, un loc 9 şi un loc 12 la Mondialele cluburilor din 2006, 2007 şi 2008 - câştigător al Cupei Profi Mix, în 2003 - cea mai recentă performanţă: locul 3 la Finala A din 2009 |
Două vorbe despre lansetă
Lanseta pentru pescuitul la Sheffield, căreia ne place să îi spunem match, are foarte multe inele, în comparaţie cu orice alt tip de lansetă. Pescarii englezi au pus la punct acest sistem, în considerarea faptului că numărul mare de inele distanţează firul de corpul lansetei, ceea ce face ca aderenţele produse de apă să nu mai frâneze linia, la lansare. La crap, în partida de astăzi, Zsolt pescuieşte cu un Carp Match de 3,90 m, al firmei Energofish. Puterea sa de aruncare este de 5-25 g (ceea ce indică o lansetă puternică, dacă ne gândim că se poate ajunge lejer cu un waggler de 25 g la 60-70 m distanţă). Dar puterea lansetei nu indică numai marja de greutate posibilă a wagglerelor pentru lansare, ci şi, indirect, măsura în care ea face faţă drilului. O lansetă de 5-25 g este, clar, o lansetă pentru peşte mediu şi mare. Zsolt are şi un model care merge până la 30 de grame.
O vorbă despre mulinetă
Zsolt foloseşte un Ryobi Zauber 4000, cu g.r. de 5:1. Important la o mulinetă de Sheffield este şi tamburul: să aibă un diametru cât mai mare şi să aibă o capacitate medie spre mică de încărcare cu fir. Nu aveţi nevoie de 200 m de fir de 0,35, cum au nevoie carpiştii, ci de 100-150 m de fir de 0,16 sau de 0,15 mm. În acest scop, mulinetele specializate care ne interesează au tambururi de mai mică capacitate, pe care, îndeobşte, este scris „match spool”. Spool înseamnă tambur. Şi încărcaţi-le cum trebuie cu fir! Între marginea tamburului şi nivelul firului trebuie să rămână cam 1 mm. Nu mai mult, nu mai puţin.
Despre fire
Ca să ajute la scufundarea firelor în timpul pescuitului, firmele le-au încărcat cu coloranţi şi chiar cu particule de plumb.Ele devin astfel nu doar mai grele, ci şi mai rigide, lucru esenţial când faci înţepări la mare distanţă. Prezenţa coloranţilor face specificul vizual al firelor de Sheffield. Ele sunt, de obicei, maro sau, mai rar, negre. Pe role e de găsit destinaţia lor.Fie se scrie „sinking” (adică „scufundător”), fie, cum e cazul rolelor de Sufix Specialist cu care pescuieşte Zsolt, se scrie English Match.La pescuitul de crap de astăzi (cu bucăţi de 1,5 – 2,5 kg, cum veţi vedea), Zsolt a ales un fir de 0,15 mm.La început, a folosit şi o strună Smart UK de 0,12 mm, transparent şi moale, dar, curând, pentru că peştele era într-o poftă nebună, a renunţat la strună şi a pescuit direct cu firul principal de 15.
Cum ataşăm wagglerul la linie
Zsolt pescuieşte numai cu waggler culisant. „Cum, zic, aici avem 1,6 m adâncime, de ce ai nevoie de culisant?”. „Doar din obişnuinţă, îmi spune”. Şi pentru că obişnuinţa este a doua noastră natură, vă prezentăm montajul culisant al lui Zsolt, cu concluzia subsecventă că, din moment ce e doar o chestiune de obişnuinţă, e de luat în egală măsură în calcul şi un montaj fix. Wagglerul e prins pe fir de o agrafă cu vârtej. De o parte şi de alta a vârtejului se văd două perle albe. Perla din stânga e cu deosebire importantă, pentru că împiedică intrarea stoperului în ochetul vârtejului. Stoperul/opritorul e un nod din aţă sintetică dublă, făcut exact ca nodul pentru cârlig. Capetele aţei se lasă mai lungi, ca să curgă moale, fără probleme, prin inelele lansetei, la lansare. Există în comerţ şi noduri prelegate, cum se vede în fotografie.
Firul se inseră în suportul de hîrtie şi, apoi, se trage un stoper de pe hârtie şi se strânge pe fir.
Lungimea lansetei de Sheffield
Aveţi 3 variante: 3,90 m, 4,20 m şi 4,50 m. Există şi match-uri de 3,60 m şi de 4,80 m (şi chiar mai lungi), dar sunt rare pe piaţă. Criteriul de alegere a lungimii este distanţa de pescuit. Până la 30 m, un 3,90 lucrează perfect. Pentru 40-50 m, e nevoie de un 4,20. De la 60 m în sus, 4,50 face oficiul de „bombardier” al tehnicii Sheffield. Pescarii italieni de competiţie sunt cei care au perfecţionat pescuitul cu waggler la naiba în praznic, adică la 60-80 m. Englezii zâmbesc la asemenea idei, pentru că, dincolo de 40 m, controlul liniei şi al nădirii devine iluzoriu, aşa încât, dacă peştele e de căutat atât de departe, ei trec pe feeder. Dar în competiţiile continentale, spre deosebire de cele engleze, pescuitul la grund nu e permis. Prin urmare, unii s-au adaptat. Într-un campionat mondial al cluburilor, desfăşurat acum mai mulţi ani pe canalul sanmarinez Ostellato, s-a făcut un pescuit de caras, între ape, la 60 m distanţă, cu wagglere de 25-30 g. Evident, echipa italiană a câştigat titlul suprem. Pentru asemenea performanţe, italienii au pus la punct match-uri telescopice de 4,50 – 4,80 m, mai rigide şi mai tari decât cele clasice, din 3 bucăţi. O vreme în vogă, aceste telescopice şi-au mai pierdut astăzi din interes.
Waggler
Waggler e un termen britanic, care desemnează plutele prinse pe fir doar cu un capăt. Celălalt capăt, în aer, atârnă, se bălăngăne (exact asta înseamnă verbul englez to waggle – a se bălăngăni). Tehnica a fost pusă la punct de pescarii englezi din oraşul Sheffield încă de la sfârşitul anilor 1800, când, de atunci şi până prin anii 1980, metoda a fost numită the Sheffield style – adică stilul/metoda Sheffield. Astăzi, ei nu o mai numesc aşa, ci, pur şi simplu, pescuit la plută cu lanseta sau, şi mai simplu, pescuit cu waggler. Avantajul uriaş şi isteţ al acestui tip de plută vine din aceea că, în condiţii de vânt, el permite pescuitul cu baniera (adică firul dintre lansetă şi plută) scufundată. Altfel, cu o plută cu fixare clasică, în două puncte, firul de pe suprafaţa apei ar fi la cheremul vântului iar controlul liniei ar fi îngreunat.
Conectoare fixe de waggler
Pentru apele a căror adâncime permite (până în 2,5-3 m), wagglerul poate fi şi fix, ataşat la linie cu conectoare specializate, dintre care am ales două variante ca să vi le prezentăm. Cel verde este un conector Bacci, comercializat de Sensas, iar celălalt, un conector Stonfo.
Despre mulinete, cu Maty
Zici Benzar, zici Energoteam, al cărei căpitan este. Zici Energoteam, mai zici Mateescu, Orosz, Dalnoki, Oprişănescu şi Bârlă (Vali Oprişănescu s-a retras recent, din păcate, din competiţii). Am zis Mati şi l-am sunat urgent, pentru o scurtă discuţie.
- Cât trebuie să fie g.r. (gear ratio, raportul de recuperare) la o mulinetă de Sheffield?
M. Tăticule, eu zic că optimul e în jur de 6,2:1.
- Cu cât g.r. e mai mare, creşte viteza de recuperare a liniei fără peşte, dar cu peşte la capătul firului, un g.r. mare nu îngreunează aducerea peştelui la mal? Fricţiunea nu e prea mare?
M. Nu, pentru că nu aduci peştele, dacă e mai mărişor, din mulinetă, ci din lansetă. Fără să mulinezi, duci încet lanseta în spate, apoi mulinezi şi o readuci în faţă şi tot aşa. În felul acesta, eşti mereu în contact cu peştele şi îi simţi, prin lansetă, orice mişcare. Dacă îl aduci din mulinetă, mişcările de manivelă te împiedică să simţi peştele.
- Un g.r. mare nu favorizează efectul de elice al momelii şi răsucirea strunei?
M. Nu, dar trebuie să ai grijă. Întâi, struna trebuie legată de firul principal cu un vârtej. De când fac asta, am scăpat de 80% dintre răsuciri. Apoi, trebuie să ai grijă cum pui viermii. Doi sau trei agăţaţi de capătul lor gros fac sigur elice. Scapi de asta dacă agăţi unul de capătul gros şi unul de capătul subţire. Sau dacă pui unul pe tijă şi unul agăţat de capătul gros. Şi în fine, dacă ridici lanseta cât mai sus la recuperare, linia iese din apă repede şi îţi vine pe suprafaţă, ceea ce nu mai are cum să răsucească struna.
- Dacă optimul e de 6,2, de ce se mai fac mulinete de peste 7:1?
M. Am una de 7,2:1, merge super, zici că-i BMW. Problema lor este că se uzează mai repede. Au un număr mai mare de dinţi în angrenaje, care nu rezistă atâţi ani cât rezistă cele de la mulinetele cu g.r. mai mic. Şi mai e ceva. Contează enorm şi diametrul tamburului. Am şi eu Ryobi Zauber 4000, care are un g.r. de 5:1. Dar diametrul tamburului e mai mare decât la cea de 7,2. Ce se pierde la g.r. se câştigă la diametrul tamburului. Vorbesc despre cât fir recuperez la o tură de manivelă, căci asta contează în final. Pescarii de crap mare au la mulinete un g.r. sub 5:1, dar, în schimb, au diametre foarte mari ale tamburului. La peşti aşa mari, nu poţi să lucrezi cu un g.r. prea mare.
Ma tre’ să şi prindem
Ce spuneţi de 30 kg de ciortan în 3 ore de pescuit? Dar treizeci de kile nu se fac cât ai bate din palme. Mai e de vorbit despre cârlige, montaje şi despre tot felul de alte detalii, fără de care, cum spuneam şi la începutul articolului, le cam cârpim. Rămâneţi pe Super Pescar. Vă promitem şi un dialog superinteresant despre nade şi aditivi pentru crap.
Observaţie importantă.
Partida de pescuit descrisă a avut loc în 2006 şi s-a desfăşurat cu câteva dintre nadele şi ingredientele de nadă disponibile pe piaţă la acel moment.
Publicăm acest articol în 2010. În acest interval de timp, cu sprijinul Energofish, Zsolt Benzar a pus la punct o gamă de nade sub marca BENZAR. Gama cuprinde amestecuri destinate peştilor de baltă şi peştilor de râu, amestecuri pe care campionul român le foloseşte cu succes nu doar în partidele obişnuite de pescuit, ci şi în concursuri.
| < Anterior | Următor > |
|---|
