Sondarea apei la pescuit – determinarea adâncimii apei, identificarea structurilor – Ghid complet Super Pescar

Vrei să devii cat mai repede un super pescar? Dacă da, e necesar să înveți și să stăpânești sondarea apei! Totuși, voi fi primul care să recunoască faptul că aceasta operațiune nu se deprinde din articole, nici din clipuri video, ci doar printr-o practică constantă, pe malurile apelor. Stai, stai! Înainte să dai fuga pe prima baltă din apropiere, ar fi bine să cunoști- totuși -partea teoretică.

 Acest articol se dorește așadar un ghid esențial despre sondarea apei, o introducere teoretică în subiect, pentru a-i ajuta pe cei aflați la început de drum să profite la maximum de ieșirile lor pe apă, indiferent de stilul de pescuit sau tehnica preferată.

Nu încape îndoială în mintea mea asupra faptului că toate partidele noastre de pescuit pot fi mai reușite printr-o abordare bazată pe cunoștințe, abilități și tehnică. Aruncatul monturii la întâmplare este o abordare care funcționează foarte rar. Super pescarii preferă să se bazeze pe logică și pe informații, mai mult decât pe noroc.

În ghidul despre sondare vom discuta despre cum se realizează aceasta în diferite stiluri de pescuit, vom acoperi diferitele metode disponibile și modul în care fiecare dintre ele vă poate ajuta să determinați existenta structurilor și să găsiți potențiale puncte fierbinți.

Cu aceste cunoștințe, cred eu că veți putea să găsiți cu ușurință echipamentul și accesoriile necesare cu care să deprindeți, să exersați și să realizați corect sondarea și astfel să vă maximizați șansele în viitoarele partide de pescuit, indiferent de tipul de apă, de solunar sau de anotimp!

Ce este sondarea vadului de pescuit?

Dar, totuși, ce este sondarea?
Sondarea înseamnă examinarea într-un mod atent și complet a vadului de pescuit pentru a-l înțelege din punct de vedere al substratului, al adâncimii și al existentei structurilor și vegetației. Practic prin sondare realizam cartografierea locului de pescuit, cunoașterea a ce se află sub apă incluzând aici și tipul și tăria substratului, existenta variațiilor acestuia precum și a variațiilor de adâncime.

Așadar este o abilitate ce ne permite sa identificăm cât mai clar locurile potențiale unde stau și se hrănesc peștii, structurile, locurile curate, practic locurile în care să ne plasăm momeala astfel încât să ne crească șansele de a obține o trăsătură. Desigur, diferite specii de pește preferă diferite tipuri de habitat, astfel că sondarea trebuie să fie adaptată în funcție de specia țintă.

Făcându-ne timp pentru a găsi aceste locuri înainte de a începe pescuitul efectiv, putem obține informații valoroase despre locul sau locurile în care ar trebui să ne concentrăm eforturile în timpul partidei.
 
Așadar, sondarea presupune să descifrăm următoarele informații despre vadul de pescuit:

• Adâncimea apei.
• Profilul vadului pe care vom pescui.
• Înțelegerea tipului de substrat în locul ales.
• Estimarea potențialului comportament al peștilor în diferite momente ale zilei.

Sondarea dictează și strategia noastră de pescuit, locurile și alegerile privind nădirea, și modul în care pescuim. Nu nădim, de exemplu, cu boiliesuri pe un vad aflat în pantă, cu o înclinație mare. Este, așadar, mai mult decât despre determinarea adâncimii apei, sau găsirea unui loc curat, așa cum cred cei mai mulți pescari începători.

Când și de ce trebuie efectuată sondarea în partida de pescuit?

Sondarea trebuie făcută la începutul partidei, înainte de a decide dacă si cat nădim. Fără sondare, pescuim „la ghici”, la întâmplare, cu rezultate mai degrabă influențate de noroc decât de știință.
 
Oricât de bine aș cunoaște o apă, consider că este întotdeauna necesar să sondez pentru a mă asigura că nu au apărut modificări sau obstacole între timp. De exemplu, pot fi firele pierdute de alți pescari sau iarba/brădișul care a crescut. Poate fi vorba și de crengi și frunze aduse de curenți sau chiar de colmatări, cum a fost cazul pe diverse lacuri după intervențiile de curățare sau reparare a digurilor.
 
Și nu este doar pentru pescuitul la grund ci și pentru stilurile de pescuit la plută. În diferite perioade ale anului, este foarte important să găsești adâncimea corectă la care să pescuiești – dacă greșești cu câțiva centimetri si ești deasupra fundului riști să nu provoci decât câteva trasături răzlete, în timp ce un pescar ce pescuiește exact unde sunt pestii, va avea mult mai multă activitate.
 
În diferitele stiluri de pescuit sondarea se practică în mod diferit.

Tocmai de aceea vom încerca în continuare să discutăm elementele de bază ale echipamentelor de sondare în câteva din cele mai populare stiluri de pescuit de la noi.
 
Pescarii cei mai asezonați, știu ca sondarea este o artă în sine. Și că se poate face într-o varietate de moduri- de la a intra si înota în apă pipăind cu tălpile sau mâinile substratul, la cele despre care voi discuta eu mai în detaliu, cu ajutorul lansetei, dar și cu ajutorul unui băt special (prodding stick) pentru cei care plantează cu barca, si desigur varianta modernă dar mai scumpă, a folosirii unui sonar.

Dar ne vom concentra pe pescuitul de pe mal și pe sondarea cu tehnici potrivite pentru acest stil, mai puțin pe tehnicile de sondare care presupun folosirea unei bărci.

Căutarea adâncimilor și a structurilor subacvatice poate fi o adevărată aventură, și fiecare pescar are propriul său stil si mod preferat.

Indiferent de metoda care ți se potrivește, important este să poți vizualiza, să poți vedea cu ochii minții chiar si cele mai mici detalii ale reliefului subacvatic.

Cum facem sondarea apei cu ajutorul plumbului si al lansetei?

Stilurile în care practicăm aceasta variantă sunt pescuitul la feeder, pescuitul la crap, sau pescuitul staționar la grund (cu plumb sau arc năditor).

Sondarea cu lanseta, firul si plumbul, poate părea dificilă și nu puțini sunt cei care zic că necesită multă practică pentru a deveni expert in identificarea texturii fundului bălții. Totuși dacă înțelegem câteva aspecte importante, atunci va deveni mult mai simplu.

Echipamentul trebuie să fie unul mai rigid, firul principal trebuie să fie unul textil, iar plumbul ar fi bine sa fie unul dedicat de sondare. Exista o multitudine de forme, potrivite, după cum puteți vedea din colajul de imagini de mai jos. Este nevoie ca acest echipament să transmită prin vibrație tot ce se întâmplă sub apă.

Tehnica: Pentru a realiza o sondare corecta, este necesar sa tragem lanseta către noi, aproape fără să mulinăm, și să mișcăm lent plumbul pe fundul apei. Astfel, utilizând o mișcare constantă împreună cu tensionarea din partea superioară a blancului, interpretăm atât vibrațiile cât și îndoirea părții de vârf a lansetei, pentru a ne da seama ce este sub apă.

Vibrațiile transmise prin firul textil și blanc la deplasarea plumbului peste substrat diferă în funcție de tăria și consistența acestuia. Tocmai de aceea, este important sa nu tragem plumbul prea repede, deoarece acest lucru poate duce la citiri false, ci sa îl tragem constant astfel încât schimbările să fie redate prin schimbarea vibrației transmise de fir și blanc.

In timpul sondării, cu precădere în cazul pescuitului la feeder, dar si în alte stiluri, pe lângă acea vibrație e indicat să urmărim și vârful lansetei.

Diferitele texturi ale fundului bălții pot fi astfel identificate prin simțul tactil si cel vizual.

Mulți pescari se tem că nu pot interpreta corect acest lucru, neștiind ce trebuie să simtă, însă eu le recomand o soluție foarte simplă: Să târască plumbul pe uscat, eventual chiar pe drumurile de pământ aflate lângă apă și să învețe de acolo senzațiile tactile care sunt transmise de lanseta.

Astfel, atunci când plumbul este mișcat peste o zonă tare, bătătorită, sau chiar una cu pietriș, vibrația va fi asemănătoare cu un substrat foarte tare. Când plumbul trece prin iarba de pe drum, când trece peste marginea vreunui mic șanț vârful se va îndoi in mod specific. Ei bine, aceleași senzații și tensionări ale vârfului vor fi percepute si când plumbul se afla sub apă, întâlnind condiții asemănătoare, doar că, datorită deplasării prin apă, ele vor fi totuși mai diminuate.

Revenind la situațiile clasice de pe apă… Când începeți să trageți plumbul pe substrat, acesta se va mișca diferit pe măsură ce trece printr-o zonă mai tare, cu mal sau cu vegetație.

Haideți să vedem diferențele.

Așadar lansam, așteptăm ca plumbul să ajungă pe substrat și începem ușor să tragem mișcând lanseta către noi (mișcarea de cosire). Cu cât plumbul este mai greu de tras înapoi, și lanseta se tensionează din start destul de puternic, cu atât șansele ca el să se afle afundat în mâl sau în vegetație sunt mai mari. Mâlul va produce o presiune constantă, iar vârful lansetei se va îndoi destul de mult înainte ca plumbul să înceapă să se miște.

Substratul tare sau pietrișul va determina plumbul să se miște repede, iar blancul lansetei va vibra puternic.

Dacă substratul este moale, cu mult mâl fin, senzația va fi diferită: blancul nu va vibra, ci se va îndoi, iar mișcarea de recuperare se va simți ca o înfrânare sau chiar blocare. Aceasta se accentuează de fiecare dată când opriți plumbul pentru câteva secunde, timp în care plumbul se îngroapă în mâl.

Dacă pescuim pe balastiere sau brațe moarte de râuri unde putem găsi și pietriș pe substrat, vom simți o vibrație specifică, zgomotoasă, un tremurat distinct, față de un substrat care are multiple praguri mici sau gropi, unde vibrația va fi mai înfundată.

Vegetația va produce o îndoire puternica a vârfului lansetei, urmata de o redresare bruscă, atunci când plumbul scapă dintre plante.

În cazul apelor cu fund nisipos, plumbul se va mișca lin si ușor peste substrat aproape fără nicio rezistența perceptibilă.

Este important să examinăm plumbul după fiecare aruncare pentru a identifica orice parte din vegetație care rămâne prinsă de el sau de vârtejul de legătură, dar și zgârieturi cauzate de pietriș sau fragmente de lut sau mâl. În cazuri extreme, mirosul de mâl se poate percepe pe plumb, chiar dacă plumbul este curat. Nu zic acum să mirosiți plumbul, dar vă spun că am avut situații când am știut că am mâl foarte fin și plin de materie vegetală în descompunere, doar după mirosul specific. Și am plecat imediat de acolo, altfel aș fi riscat o partidă fără pești.

Sondarea vadului de pescuit trebuie făcută în evantai, astfel încât să avem o hartă cât mai detaliată a locului de pescuit. De asemenea, este util să notăm în jurnalul de pescuit sau în telefon, texturile pe care le găsim în anumite zone pentru a ne face în timp o hartă completă a locurilor unde pescuim.

Sondarea are două părți distincte:

• Una în care ne interesează variația substratului, tăria/consistența acestuia și prezența structurilor pe substrat.
• Una în care ne interesează adâncimea apei și mai precis variația de adâncime.

Să le luăm pe rând!
 
Variația substratului o determin după cum am zis deja, în funcție de cât de greu se urnește plumbul odată ajuns pe fundul apei și apoi din vibrația transmisă de lansetă prin mână. (Astfel descoper eventualele șanțuri, praguri, diferențe de substrat tare/moale, prezența ierbii sau a agățăturilor).

Stabilirea adâncimii apei și a variației acestei adâncimi o fac însă în alt fel. Pe balta folosesc mai totdeauna același plumb de 20 de grame, pentru că asta mă ajută să mă raportez la adâncimile determinate din partidele anterioare (pe acea apă sau altele). Pe Dunăre folosesc un plumb de 80 de grame, din aceleași considerente.
 
Lansez către distanța la care intenționez să pescuiesc – să zicem în jur de 45m. Număr secundele de la impactul plumbului cu apa până când vârful se detensionează, semn ca plumbul a ajuns pe fundul apei. Pun clipsul acolo, revin 3-4 ture de manivela (~2-3 m)pun din nou clipsul, lansez – număr. Dacă la 45 de metri număr pana la 7 dar și la 42-40- si 37-35 tot pana la 7, înseamnă ca nu am variație de adâncime. Similar dacă număr mai mult înseamnă adâncime mai mare, dacă număr mai puțin, adâncime mai mică. Astfel pot descoperi dacă am structuri importante în fața mea -precum vreun canal, vreo groapă sau alte modificări. Este drept nu voi putea determina o variație mică de 5-10 cm, însă o variație mai mare de 20 de cm devine ușor perceptibilă la numărare.

Exemplu de Echipament pentru sondat în pescuitul la feeder pe lac (pescuit la cosulet):

• Eu prefer lanseta cu care și pescuiesc, din comoditate. Pentru cazuri speciale (apa total noua, concurs important), folosesc o lanseta foarte rigida, de tip short-track sau o lanseta de spining.
• Plumb de 20 de grame (forma de bilă sau picătură) pentru a aproxima adâncimea prin numărare sau cronometrare.
• Plumb de 35-50 de grame (formă tip grippa, sau cu țepi), pentru stabilirea conformației substratului.
• Fir împletit (textil).

 
Putem stabili adâncimea apei și cu o lansetă dedicată, echipată cu o plută tip marker, acest sistem fiind cel mai adesea folosit în pescuitul la crap.

 Cum facem sondarea cu plumbul și pluta marker?

Echipament:
• Eu prefer lanseta spod.
• Alternativ putem folosi o lansetă de crap normală, dar mulineta trebuie sa aibă pe ea fir textil.
• Montura de marker – Set de plută marker si plumb pentru determinarea conformației dar și a adâncimii prin eliberarea firului și a marker ului.

Configurarea monturii cu plumb si pluta marker este astăzi destul de simplă. Multe companii produc kit-uri special concepute care te vor ajuta să începi sondarea în câteva secunde.

Tehnica nu ar putea fi mai simplă: Aruncăm montura cu ajutorul lansetei si așteptăm ca aceasta sa se scufunde. Trebuie să menținem tensiunea firului pentru a permite plumbul să tragă marker-ul spre substrat. Apoi, prin eliberarea firului de pe tamburul mulinetei, marker-ul va pluti spre suprafața și va trage firul după el. Prin măsurarea lungimii de fir eliberat, putem determina adâncimea apei.

După ce marker-ul a ajuns la suprafață, trebuie să reluăm procesul, trăgând marker ul înapoi lângă plumb și recuperând câțiva metri de fir pentru a permite plumbul să tragă marker-ul spre o nouă zonă. Acolo repetăm procesul de eliberare a tamburului și de eliberare a firului si marker-ului pentru determinarea adâncimii apei.

Dacă există diferențe între cele două zone sondate, acestea pot indica prezența unui prag, a unei gropi sau pante (diferențe de nivel).

De asemenea, același ansamblu poate fi utilizat pentru a determina tipul substratului si identificarea structurilor printr-un procedeu similar celui descris in capitolul anterior. În timp ce plumbul este târât prin cele două zone, forma sa specială ne permite să determinăm tipul substratului (prin vibrația transmisă).

Un substrat nămolos va provoca îngreunarea mulinării, un substrat tare va permite o mulinare rapidă, iar un substrat plin de pietre va fi indicat prin „țopăiala” plumbului.
 

 Realizarea sondării în pescuitul pe râu

 
 Metoda sondării este ușor diferită pe râu, pentru că aici intervine influența curentului asupra plumbului, precum si faptul că obstacolele, pragurile, si mai ales scoicile prezente peste acestea, pot duce la pierderea plumbului la fiecare lanseu. Aici vom ține lanseta vertical și vom căuta zonele în care plumbul nostru se oprește. Aceste zone sunt cele în care putem introduce nada, care nu va fi spălată imediat creând astfel o zona de atracție.

Pentru sondarea pe Dunăre, greutatea plumbului poate varia semnificativ față de lacuri sau râuri. În zona de sud, cel mai adesea este probabil ca vom opta pentru varianta unui plumb de 80 de grame, în schimb în alte zone un plumb de 40-50 de grame poate fi suficient.

De aceea la partide pe locuri noi, în lipsa altor informații prealabile, acesta este cel pe care îl si recomand ca punct de plecare. Dar, corect este sa avem o varietate de greutăți si o multitudine de plumbi si sa facem alegerea la fata locului, în funcție de puterea de curgere a râului. O gamă de greutăți ale plumbilor de sondare pentru Dunăre, recomandată de mine este de la 50 la 100 de grame.

Șansele ca la sondare sa pierdem mai muți plumbi sunt crescute. Dar este important sa găsim o zonă în care putem să pescuim și să și recuperăm montura cu eventualele capturi, astfel că pierderile de plumbi la sondare sunt asumate in baza promisiunii unui pescuit fără pierderi de coșulețe și cârlige.

De reținut și faptul că la sondare căutăm atât pragurile, cât și mai ales vom căuta să urmărim dacă plumbul nostru stă pe loc, în curent. Pornim sondarea de la zonele din imediata apropiere, de la câțiva metri de mal, și continuăm sistematic către larg, în funcție de ceea ce descoperim. De reținut că mulți dintre peștii pe care ii vizăm, precum mreana, scobarii, morunașii sau plăticile mai mari sunt mai adesea de regăsit către zonele unde curentul devine mai accentuat, unde apa este oxigenată iar hrana nu este culeasă cu ușurință de peștișorii mici care prefera curentul mai domol de lângă maluri.

Revenind, trebuie să ținem cont că greutatea plumbului nu este egală cu cea a coșulețului cu care putem pescui acolo.

În practică, în același loc, un plumb de 80 de grame va fi mai stabil decât un coșuleț de aceeași greutate. Astfel, dacă determinăm o limită la care un plumb de 100 de grame se menține în curent, va trebui să folosim cel mai probabil un coșuleț de 120 de grame pentru obține același efect, în timpul pescuitului.

Încă un aspect. Este important să menținem tensiunea în fir și să urmărim atent lanseta și vârful acesteia imediat ce plumbul nostru atinge apa, în timpul sondării. Câtă vreme plumbul coboară, vârful lansetei va fi tensionat. Cronometrând timpul dintre impactul cu apa si detensionarea vârfului vom determina variația adâncimii.

Având determinate toate variabilele, împreună cu o minima cunoaștere a speciilor de pești, vom alege locul în care să pescuim, vom clipsa firul pe mulinetă și voi măsura pe picheți sau pe measuring sticks distanța, pentru a îmi nota în jurnalul de pescuit unde am fost, și pentru a putea pregăti și o altă lansetă – dacă doresc – sau pentru a avea soluție de avarie dacă am ruptură sau trebuie sa declipsez.

Cum facem sondarea apei în pescuitul la plută

La rubeziană și la undiță

 Echipament:
• Kit standard, la fel cu cel pentru pescuit, si montura completă cu plută si cârlig.
• plumb de sondare dedicat. Cel mai adesea se utilizează un model de plumb conic cu baza de plută, sau cu o inserție de neopren, cauciuc sau burete în care să înfigem cârligul și să îl protejăm.

 
Sondarea apei este esențială pentru precizia pescuitului la rubeziană. Înainte de a instala echipamentul, trebuie să sondăm apa metru cu metru pentru identificarea structurilor a adâncimii, obstacole, anomaliile terenului, pantele și vegetația.

În cazul pescuitului la rubeziana, trebuie să sondăm apa pe toate distantele disponibile in funcție de kitul nostru de la 9 la16 metri, precum și la stânga și la dreapta locului de pescuit.

Prin efectuarea unei sondării inițiale, putem observa prezența pragurilor, agățăturilor, a vegetației, daca exista adâncimi diferite și eventuale pante.
 
Sondarea ne va da profilul fundului apei pe vadul pescuit. Sondarea si determinarea adancimii apei (lacului, canalului sau râului) atunci când pescuim la plută pare mult mai ușoară decât in alte stiluri, deoarece poți pur și simplu să lași sonda sa coboare pana atinge substratul, în diferite zone ale standului, pentru a obține o imagine clară a vadului de pescuit.

Ne va oferi o imagine completă a ceea ce se află sub apă și, prin urmare, o mai bună înțelegere asupra locului unde ar trebui să nădim și să plasăm cârligul cu momeală.
 
Desigur, vom folosi plumbul/sonda și pentru a localiza obstacolele subacvatice, târându-l ușor prin zona de pescuit pentru a vedea dacă se oprește sau se agată de ceva (dacă există vreun obstacol submers).
 
 Iată cum determinăm adâncimea cu undita sau rubeziana:

• Pasul 1: Se trece cârligul prin ochiul sondei sau plumbului.
• Pasul 2: Daca e cazul, se fixează cârligul în baza de neopren sau de pluta a sondei.
• Pasul 3: La rubeziană: Cu kitul montat la una din extreme (lungime maxima sau minimă sau lung) cobor plumbul în apă, sub vârf si se observă când firul se detensionează. La plută se lansează către maximul distanței permise de ansamblul varga și fir.
• Pasul 4: Se fixează pluta la acea adâncime, astfel încât cârligul să stea fix pe substrat. Eu trasez aceasta adâncime pe kit cu ajutorul unui marker de fir (prefer la sa marchez unde se afla capătul antenei plutei). Voi avea astfel un punct de referință în cazul în care schimb adâncimea la care pescuiesc pe parcursul zilei.
• Pasul 5: Se verifică în stânga si în dreapta locului sondat pentru a vedea dacă există variații de adâncime.
• Pasul 6: Se adaugă sau se scoate o secțiune de rubeziană si se repetă procesul pe noua lungime.
• Pasul 7: între distanta inițială si cea noua este recomandat să se târască sonda pe substrat, astfel încât sa determin daca exista obstacole.
• Pasul 8: Se repetă pentru toate distanțele accesibile.

Desigur interpretăm întotdeauna variația de adâncime cu ajutorul plutei, astfel:

• Dacă antena plutei se ridică prea mult sau pluta nu se așază – acest lucru arată faptul că adâncimea a scăzut față de cea inițială, fiind necesar să mutam pluta pe firul principal mai aproape de cârlig.
• Dacă antena plutei nu se ridică peste suprafața apei, este nevoie ca adâncimea de pescuit să fie setată mai mare mutând pluta mai departe de cârlig.

Odată aflată adâncimea, o transferăm pe kit, astfel ca în timpul pescuitului ne vom raporta la ea indiferent dacă vom pescui între ape, la ras, sau cu o parte a strunei pe fund.

La Sheffield :  

Găsirea adâncimii pe waggler este destul de similară, cu metoda de la rubeziană sau plută, dar necesită mai mult timp. Lansăm către maximul distanței permițând până la 20 sau 30 de secunde ca pluta sa se așeze în poziție. Este necesar sa folosim clipsul pentru a putea reveni cu precizie la aceeași distanță, după ce facem reglajul plutei în funcție de situație.

Reglajul plutei trebuie făcut din centimetru în centimetru până când pot vedea vârful plutei, și abia apoi încep să târăsc înapoi către mine pentru a vedea ce este pe substrat si daca diferă adâncimea.

Despre utilizarea unui Sonar portabil, pentru sondare 

Determinarea adâncimii apei, a structurilor și a fundului apei într-un loc de pescuit, cu ajutorul unui sonar, este una dintre cele mai rapide si exacte tehnici dar este totodată și una mult mai costisitoare.

Sonarul este un instrument electronic care transmite unde sonore și le primește înapoi după ce au lovit obiectele din apă, permițându-ne să determinăm adâncimea, structura și tipul fundului apei.

Există mai multe tipuri de sonare, fiecare cu caracteristici specifice. Pentru noi sunt relevante cele portabile, care pot fi utilizate în pescuitul lansat, din mână.

Pentru acestea avem nevoie de o lansetă capabilă să arunce greutatea sonarului, pe care o echipăm cu un fir rezistent. Este util ,d e asemenea să avem un suport de telefon care poate fi montat pe lansetă.

Pe ecran aplicațiile specifice afișează informații precum adâncimea, temperatura, structurile dar și peștii – totul într-un format ușor de înțeles. În funcție de complexitatea sonarului, unele modele pot fi utilizate în mod standalone, altele sau pot fi conectate la alte sisteme electronice, cum ar fi GPS-ul, și pot crea hărți batimetrice care sunt salvate pentru a fi accesibile ulterior.

Unul dintre avantajele majore ale utilizării unui sonar este că acesta permite o explorare non-invazivă a fundului apei, fără a speria peștii. De asemenea, precizia acestora este mult mai mare, varietatea informațiilor primite la o simplă trecere cu sonarul printr-o zonă este foarte mare. Are totuși dezavantajul ca de cele mai multe ori necesită o lansetă și o mulinetă dedicate, separată de echipamentul de pescuit.

 Greșeli comune când se face sondarea

• O greșeală frecvent făcută mai ales pe ape naturale neamenajate și pe râuri este să se monteze scaunul de pescuit înainte de sondare. Este posibil ca în primul moment al sondării să descoperim că locul nu ne permite pescuitul și ca trebuie să ne mutăm.
• O altă greșeală frecventă este să nu investigăm corect și complet toată zona pentru determinarea structurilor existente sau căutarea de obstacole și locuri în care peștii se pot refugia în timpul drilului.
• Uneori, în sondarea la plută pescarii sunt prea grăbiți și nu așteaptă suficient timp pentru ca montura- plumbul și pluta -să devină complet staționare și sa ajungă în poziția verticală. Acest lucru poate duce la o citire incorectă a adâncimii pe plută.

Gata. Mulțumesc pentru răbdarea de a citi până la final acest ghid!

Dacă ați găsit aceste informații utile, de ce nu le împărtășiți și altora, pentru ca și ei să poată beneficia de ele? Alternativ, puteți face clic pe un anunț publicitar de pe site pentru a ajuta la susținerea acestui proiect și pentru a-l menține în funcțiune.
 
În încheiere, mă întorc către voi și vă întreb: care sunt problemele pe care le întâmpinați la sondare? Lăsați-mi răspunsul într-un comentariu mai jos!
  
Fir întins!
Claudiu Banu