Pescuit de specimene – după pești mari
Despre urmăritul peștilor mari sau „vânătoarea de monștri”
„ Iubesc pescuitul. Odată ce ai aruncat undița în apă la capătul celalalt al ei se va afla orice îți poate născoci imaginația”.
Robert Altman- regizor american –
Fiecare pescar visează la peștele care ar putea fi captura vieții sale.
Când vârful lansetei tremură și se curbează, întotdeauna apare în sufletul nostru o senzație de emoție și de anticipare a capturii.
Poate că la capătul celalalt al firului este chiar el, monstrul.
De cele mai multe ori însă, din apă vom scoate nu vreun exemplar record, ci mai degrabă pe stă-stră-strănepoții săi. Cei care sunt mult mai activi, mult mai curioși, cei care au interceptat primii momeala noastră și au căzut astfel în capcane, înaintea peștelui cel bătrân, care e de regulă mult mai atent și mai precaut. Asta nu înseamnă că e de neprins.
Cu puțină planificare, răbdare și atenție, pescarul determinat își poate transforma visul în realitate. Au dovedit-o atâția. De exemplu, în UK –Terry Hearn care capturase toate specimenele cunoscute de crap, înainte sa împlinească 30 de ani.
Fac o paranteză necesară aici: E drept că unor pescari norocul le poate aduce accidental o captură excepțională, fără toate aceste bătăi de cap. Dar eu nu predic aici decât despre norocul pe care ni-l facem cu mana și, mai ales , cu undita noastră, nu despre norocul proverbial al începătorului.
Vorbim în cele ce urmează despre :
- Cum decidem corect ce înseamnă un pește „monstru”, un specimen.
- Cum sa ne setăm ținte realiste în partidele de pescuit
- Cum să ne creștem șansele de a captura peștii mai mari.
- Ce echipament , monturi și momeli să folosim.
Ce este considerat un pește specimen?
Vânătoarea de capturi capitale este un termen vag, pentru că uneori poate fi dificil sa determini ce poate însemna „specimen” într-o anumită apă. Este important sa înțelegem acest aspect.
Pe Bucovel un clean de 250gr poate sa fie un mini-monstru, pe când pe Mureș un clean similar ca dimensiuni ar putea constitui prânzul monstrului local de aproape 2 kilograme.
Chiar în aceeași apa un crap poate avea toamna 10 kilograme iar primăvara următoare sa fi scăzut la 7.5-8. Așadar contează și anotimpul în care vizam pestele.
Prea mulți pescari aflați la început sunt păcăliți de mirajul fotografiilor cu capturi excepționale realizate de pescari asezonați bine cu mulți ani de pescuit, care știu și când și unde sa caute aceste exemplare, cunoștințe acumulate adeseori prin multe partide „comune” strânse în spate.
De asemenea trebuie înțeles din capul locului faptul ca dacă recordul mondial este de „x” kg la o specie, o talie similara nu este o țintă realista pentru partida de pescuit a celor aflați la început de drum. Stabilirea unui astfel de obiectiv e vânare de vânt.
La fel de nerealist este sa cauți un crap de 10 kg pe o baltă unde „recordul” local capturat cine știe când și de cine a avut abia 6 kg. Sau să te duci la Dunăre așteptându-te să prinzi o mreana de 4-5 kg, fără să ai echipamentul, experiența și cunoștințele necesare.
Acesta e un pariu cu puține șanse reale de a fi câștigat.
Asadar:
Porniți de la nivelul pe care va aflați!
Dacă cea mai mare băbușcă prinsă are 200 de grame, stabiliți-vă ca obiectiv sa capturați una de 300, 400 și abia apoi una de jumătate de kilogram sau mai mare. Mergeți progresiv către talii din ce în ce mai mari.
Valabil si la rapitori.
Ridicați treptat ștafeta proprie, evoluați odată cu talia peștilor prinși, și veți avea satisfacții multiple, continue și de lungă durată.
Așa că nu uitați:
Stabiliți ținte realiste în partidele de pescuit!
Dacă întreg pescuitul este privit ca o evoluție, iar pescarul urcă treapta cu treaptă, atunci să prindă pe aceeași apă un caras de 500 de grame , după ce multe partide a prins acolo doar cărășei de 100-200 de grame , poate fi o realizare extraordinară.
Mai ales dacă și-a propus asta.
Satisfacția atingerii sau depășirii acestor ținte, nu este știrbită de nimic de relativitatea taliei speciei respective.
Dar dacă pescarul are un scop nerealist, atunci implicit va suferi multiple dezamăgiri în ieșirile la pescuit, iar pescuitul ar trebui să însemne bucurie și plăcere nu deziluzii. Așadar, când decidem care este „captura” pe care vrem să o realizăm e bine să ne uităm atent în oglindă și să ne comparăm cu propriile partide , propriile realizări și să ne ajustam scopul în conformitate cu propriile abilități , cunoștințe dar și echipament deținut.
Mai mult trebuie să vedem care „monstru” ne este cu adevărat la îndemână. Care ținta e realizabila. Pentru pescarii din sud, să prinzi o plătică de 1.5 -2 kg, pe un lac precum Sărulești este o opțiune posibilă. Dar dacă ești din Sălaj sau împrejurimi și lacul care îți e la îndemână este Vârșolțul, atunci o țintă mai realista și nu neapărat mai simplu de atins, ar fi poate o plătică de jumătate de kilogram.
Oricum ar fi, pentru pescarii începători, orice pește mai mare de un kilogram poate reprezenta îndeplinirea unui vis.
În aceasta idee, pentru pescarii noi ce pescuiesc la feeder (sau la tehnici de staționar) , care își doresc foarte mult capturarea unui specimen, un prim sfat este să :
Începeți cu crapul!
Odată cu evoluția bălților de la noi – carpodroamele – bălțile în care specia dominantă este crapul – au devenit tot mai multe și implicit mai accesibile oriunde ai pescuit în România.
Către ele vă îndemn să vă îndreptați atenția la începuturi! Alegeți-vă o apă bine populată cu exemplare între 1 și 3 kg și mergeți la pescuit acolo de mai multe ori.
Aceasta va reprezenta o baltă școală, care vă va ajuta să deprindeți alegerea locului, sondarea, monturile și echipamentul, felul în care răspunde peștele la nădire și diverse momeli, cum e influențat de vânt, temperatura, sezon, dar și să deprindeți corect drilul, manipularea peștelui la minciog și pe salteaua de recepție.
E drept că nimic nu face talia unui pește să crească mai repede, decât să nu apuci să îl scoți pe mal. Dacă scapă, cu siguranță era cel mai mare. 🙂
Dar, ca și la fotbal, la final mai contează și scorul, nu numărul ocaziilor. Și scopul este sa scoateți monstrul la o sesiune de fotografii, atunci când vă întâlniți cu el, și nu să vă gândiți cât ar fi putut fi de mare.
Așadar carpodroamele bine populate ajută , pentru ca vei avea mai multe prezentări, sunt de regula mai curate (mai ales sub apa) ceea ce creste șansele aducerii la mal a capturilor, și astfel vei avea un control mai bun al emoțiilor atunci când ai prezentare și înțepi. Asta înseamnă ca poți pescuit mai liniștit și mai încrezător. Înseamnă per total mai multe teste pe care le poți face (de monturi, nade, momeli, rezistență echipament și tot așa). Poți testa ceva despre care ai citit sau auzit și poți decide tu dacă e o soluție pentru tine.
Aceste lecții sunt și necesare și utile viitorului vânător de monștri. Si o data ce ai depășit episodul crapilor, poți descoperi și multe alte specii de la noi, fiecare cu șiretlicurile , bătăile de cap dar și frumusețea lor.
E rândul tău!
Sper să îți fi plăcut prima parte a acestui articol despre „vânătoarea” de pești mari.
Voi revizui, updata și publica în viitor și partea a a doua, un studiu de caz despre pescuitul crapilor mari, la tehnica method feeder.
Dar acum aș dori să aud de la tine.
Ce sfat din articolul de astăzi vei încerca mai întâi, când vom trece peste perioada aceasta de carantină? Vei încerca stabilirea unei ținte realiste?
Sau poate vei merge pe carpodroame, și vei începe „vânătoarea” pescuind la crap.
Oricum, spune-mi ce crezi, lăsând un comentariu rapid, mai jos.
Salutare,
Eu , unul dupa carantina am sa incerc sa am tinte realiste ,inainte de toate ,sa localizez mult mai bine pestii, sa prind pentru inceput pesti de talie mica.Dupa ce o sa stapanesc mult mai bine localizarea pestilor ,o sa merg si pe linia de localizare a pestilor mai mari,Deocamdata am o mare problema cu localizarea pestilor.Incerc sa ma documentez cat pot de mult, dar ar trebui,cred sa gasesc raspunsuri si in apropierea apei ,ori de cate ori am ocazia.
Imi doresc enorm sa ma rezultate si la concursuri,
Salut Lucian. Asa este. Localizarea e cheia in cele mai multe cazuri. Sa arunci la intamplare lanseta e o abordare care rareori da rezultate. Comentariul tau ma face sa ma gandesc ca pentru multi ar fi util un articol (sau poate chiar mai multe) despre acest aspect. Voi incerca sa profit de timpul asta si sa ma aplec putin pe detaliat si explicat, atat cat imi sta in putinta , partea teoretica pe care o cunosc , despre localizare. Pe unde pescuiesti- ce fel de ape?
Salutare,
Merg in general sa pescuiesc pe canale de irigatii, ori de cate ori se poate si la concursuri pe balti private(sau doar de placere cu baiatul meu la o balta privata).
Pe canal de irigatii ,am observat ca cele mai productive sunt malurile, fie cel indepartat , fie cel apropiat ,depinde de situatie(aici intervine faptul si problema tragerii apei de catre pombe,atunci cand se iriga….sunt cazuri).Am prins ca specii ,pe canal,platica ,caras rosioara,obleti .Au fost zile cand am prins ,dar au fost zile cand am prins mai mult obleti ,decat restul speciilor.Mentionez faptul ca pescuiesc la varga,mai rar o lanseta de 2,4 m,din cauza bradisului.
In cazul baltilor private ,am o mare problema cu localizarea pestilor.Din ce am observat ,majoritatea capturilor capitale sau prins in malul opus,ceea ce pentru mine este o misiune aproape imposibila sa ajung acolo. tot ce am prins a fost in 35-45 m , chiar 15 m ,crap caras,dar foarte rare situatiile.Lanseta folosita a fost de 3,60m( la Greaca Cercani ..in 25-30m) ,un picker de 2,70 m ( la acesta am prins mai aproape de mal pe o balta privata in Galati).Cred ca localizarea este cheia succesului unei partide de pescuit,si mai cred ca zona unde se afla pestii se schimba pe parcursul zilei,sau straturile de apa unde circula(desi foloseam fel de fel de momeli ,vreme buna,chiar nu intelegeam,era intr-adevar frustant…sa bat km…si sa nu prind).
Imi doresc sa am din ce in ce mai mult rezultate.Cred ca fiecare factor intr-o zi isi are rolul sau…chiar nu stiu ce sa mai cred..
Since incerc sa inteleg ce trebuie sa fac si ce nu inainte de a incepe o partida de pescuit la feeder ,spre exemplu,ca sunt virusat de aceasta metoda.Care sunt pasii esentilai ( nu genarali)pt. a avea rezultate,asta vreau sa inteleg.Ce trebuie sa schimb pe parcurs daca nu mai am trasaturi ?
Sa sondez ? Si sa clipsez?Zona de mal e la fel de productiva ca una cu substrat moale?
Sa clisez?Si sa pescuiesc numai la aceeasi distanta ,pe tot parcursul partidei?
Sa folosesc doua distante de pescuit?
Multumesc, sper sa ma fi exprimat corect in cele scrise de mine,in ceea ce imi doresc ca obiective.
Salut Lucian. Cred ca am inteles situatiile tale de pescuit . Asa cum am spus deja, voi incerca in articolele viitoare, sa le analizez si sa le explic pe fiecare cu tot cu ceva imagini (pescuit pe canal,la albitura, pescuit la ciortan pe balta). Cat despre pasii esentiali, si pe acestia am sa incerc sa ii explic mai pe larg in viitor, intr-un articol. Pe scurt : informarea (despre loc, despre pesti si densitatea lor, despre vreme), pregatirea echipamentului si a nadei, momelilor, sositul pe apa foarte devreme ajuta la cititul semnelor date de peste inainte si imediat dupa rasarit, in functie de toate acestea alegerea locului, sondarea (- cautare de structuri accesibile, de diferente de adancime), nadirea… pescuitul propriu zis, adaptarea la ceea ce se intampla . Suna cam vag insa, repet, voi incerca sa le iau pe rand aici , pe blog.