Spiritul somonului – o poveste ulchi, din Siberia

Tweet Share

de Nadyezhda Duvan (ultimul saman al tribului Ulchi din Siberia)

Traducere liberă – Claudiu Banu

Cu mult, foarte mult timp în urmă, de-a lungul râului Amur trăiau o bătrână și un bătrân. Nu aveau copii, doar locuiau impreuna cu o pisică și un câine.

Intr-o o zi de iarna , pisica și câinele stăteau de vorbă prin casă:

Of, nu e așa de bine când e frig– spuse câinele. Mâncarea este extrem de puțină în taiga și eu sufăr de foame.

-Și eu îmi doresc să fi avut niște pește, ca astă vară, spuse pisica, … dar stăpânul a spus că peștele a plecat acum undeva departe de malurile râului.

Mai târziu, în aceeași zi, bătrânul a ieșit din casă si a decis să se ducă iar să încerce să prindă niște pește. Trebuie spus faptul ca batranul era un om cu suflet bun, care observa toate legile nescrise din taiga, stia bine a pescui, dar uneori părea pur și simplu că norocul lui dispăruse. Mai ales iarna.

Seara se întoarse acasă, dezamăgit și înfrigurat, și îi spuse soției:

-Am prins un singur somon mic si slab, astazi . Ia-l, totusi și încearcă să faci puțină supă din care să măncăm și noi dar să dăm și pisicii și câinelui. Bătrânul plecă apoi să se îngrijească de lucruri pe lângă casă.

Bătrânica aduse câteva surcele la cuptor și începu să se îngrijească de foc. Apoi scoase un cuțit foarte ascuțit pentru a tăia peștișorul în câteva bucățele.

Deodată însă micul somon ii vorbi cu voce umană:

– O mamă a acestei case! curăță-mi doar câțiva solzi si fă rogu-te supa ta cu ei, dar lasă-mă să mă întorc în râu! Am sute de copii care nu pot trăi fără mine!

Bătrânica rămase foarte surprinsă. Niciodată nu a auzit de cineva să fi avut o conversație cu un pește. Nici in legende. Dar in același timp simți o milă imensă pentru sutele de copii ale micutei femele de somon așa că decise numaidecât să să o asculte și să le elibereze mama înapoi în râu.

Mai târziu, când apa din ceaun începuse să fiarbă, aruncă în apă câțiva solzi pe care îi luase de la peștișor. A mai adăugat câteva ierburi și sare și s-a așezat, neștiind ce o să se întâmple.

Curând casa fu cuprinsă de un miros minunat.

Bătrânul se întoarse și când intră în casă și simți mirosul spuse: -întotdeauna poți recunoaște somonul dintre toți ceilalți pești! uite cum dintr-un pește atât de mic miroase de parcă ai fi gătit o oală întreagă!

Bătrâna ii povesti repede totul despre rugămintea femelei mici de somon , de a fi eliberată . Ii era și frică să se uite în ceaun. Spuse:

– Nu știu ce ar putea să fie înăuntru, îmi e frică sa ma uit, căci nu am pus decât vreo doi solzi, dar mirosul ăsta minunat mă face să-mi fie foarte foame!

De ce să îți fie frică să te uiți? spuse bătrânul, ai făcut ceva greșit? Ai acționat cu bunătate și cu milă iar acestea sunt unele dintre legile sfinte din taiga. Hei, lasă că mă uit eu!

Bătrânul îndepărtă capacul de la ceaun și se uită înăuntru. Apoi se așeză imediat si începu să plângă.

-Ai spus bătrânico cum că ai fi pus doar doi solzi, dar acum ceaunul este plin de somon….

Astfel cei doi bătrâni, pisica și câinele au avut parte in acea seara de o cină grozavă, îndestulătoare. Si de atunci batranul a avut mereu noroc la pescuit iar soția lui a gătit mereu bine.

Nimeni nu a mai fost înfometat în casa aceea vreodată.

…….oooOOOooo…….

…….ooo000OOOOO000ooo…….

Nu am ales întâmplător această poveste .

Chiar dacă proiectul SuperPescar este unul nou, gândit pentru viitor, am considerat potrivită o poveste veche, pentru a da tonul acestui site.

Povestea poate e una destul de simplă, ușor naivă , dar are așa cum spuneam, câteva sute de ani vechime, si ne vorbește, cred eu, in termeni simpli despre o mentalitate existentă chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.

Aceea a conservării resurselor, aceea de a nu reține mai mult pește, decât este nevoie si de ce nu chiar și despre “catch and release”.

Poate și despre altele …

Aș putea să găsesc aici posibile răspunsuri la întrebări precum clasica “Cum de ce în alte locuri se poate?”… Sau de ce sunt atât de puțini copii /tineri atrași de competițiile de pescuit la noi? Sau…sau sau..

În țări precum Ungaria, de exemplu, grija față de apă dar și față de pescari , mai ales de la vârste mici produce rezultate. Bravo lor, iata-i campioni mondiali si la pescuit la feeder. Știu, sunt mai mulți factori acolo. Multe pleacă însă de la mentalitate.

Poate ar fi cazul să(mai) schimbăm poveștile ce le spunem copiilor. Un super pescar , trebuie să se gandească și la trecut și la prezent dar și la viitor. O poveste ca cea de mai sus poate fi un început. Voi mai traduce și altele. Eu nu pot decât să încerc să fac ceva și să îi ajut pe cei care vor să fie ajutați. Și pot să sper.

Poate un gest azi, altul mâine , poate vor veni și alții alături de mine. Poate suntem mai mulți. Poate ne vindecăm puțin câte puțin și ne punem și pe construit. Că de criticat am tot criticat. Și nu s-au schimbat în bine lucrurile.

Acum e rândul tău. Nu trebuie să faci nimic special. Dacă ți-a plăcut povestea o poți spune copiilor. Dacă nu, imi poți spune mie. Ce zici?

Lasă-mi un comentariu mai jos, și haide să purtăm o conversație !

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.