Simțurile extraordinare ale crapului – Cum percepe acesta mediul înconjurător?

Ah, crapul. Pentru unii poate părea doar un alt pește mare care te provoacă să scoți echipamentul greu de pescuit. Numai că, uite, crapul e mai mult decât atât – dacă îl iei la bani mărunți, e un supraviețuitor excepțional.

Are niște simțuri foarte bine dezvoltate, încât, tocmai datorită lor, reușește să crească până la dimensiuni care te fac să te întrebi: „Cum de nu a fost prins până acum (și făcut saramură)?” Asta pentru că crapul știe cum să perceapă și să evite pericolele, știe cum să navigheze cele mai complicate situații și găsește mâncarea chiar și când aceasta este ascunsă în substrat.

În acest articol, voi explora toate aceste mici superputeri ale crapului – mustățile, linia laterală și restul arsenalului – și, mai important, te voi ajuta să înțelegi cum folosim noi, pescarii, aceste informații pentru a-l prinde.

Hai să începem!

Simțurile Crapului

Linia laterală – sistemul de detectare a mișcării

Linia laterală a crapului este un sistem mecanosenzorial complex care:

• Detectează vibrații dar și modificări ale presiunii apei. Celulele senzoriale din linia laterală pot detecta deplasări ale apei de ordinul micrometrilor.
• Îi permite să localizeze hrana, îl ajută la navigare și orientare în mediul acvatic, oferindu-i crapului posibilitatea de a evita obstacolele chiar si pe intuneric. De-a lungul anilor am avut nedorita ocazie sa prin pesti care aveau unul sau chair ambii ochi lipsa, insa asta nu i-a impieicat sa localizeze momeala mea. Explcatia consta tocmai in folosirea aceastei linii laterale.
• Percepe mișcările altor pesti, ale prăzilor (crustacee, raci mici) dar și ale prădătorilor, ajutând crapul să reacționeze rapid la schimbările din mediul acvatic.

Acest simț ne propunem sa îl exploatăm ca pescari prin crearea de „agitatie” pe vad, prin atragerea rapida a pestilor de talie mai mică, a caror hranire este perceputa de crap. Crapul percepe aceste vibrații ale altor pesti, si se apropie de capcana noastra.

Mirosul – Sursa de informații chimice

• Nările crapului conțin receptori olfactivi numeroși care pot detecta substanțe chimice dizolvate în apă la concentrații de ordinul nanogramelor pe litru. Chiar dacă pentru noi nadele poate par la fel la miros sau gust, pentru crap orice diferența este mult amplificata.
• Îi permite să localizeze hrana, detectează semnalele nutritive din apa de la distanțe mici si medii (cativa metri) și îl ajută de asemenea la evitarea zonelor cu concentrații ridicate de substante toxice sau poluanți.

Exploatam mirosul crapului, folosid de regula aditivi, fie pe baza de alcool sau de uleiuri, care difuzeaza aroma nadei si a momelii pe o sona mai larga, pentru a atrage crapii, bazându-ne pe sensibilitatea acestori pesti la arome si mirosuri specifice.

Gustul – Evaluarea hranei

Papilele gustative ale crapului nu sunt doar în gură, ci sunt distribuite și pe exterior pe :

• Buze
• Mustăți
• Pielea din jurul gurii
• Aripioarele pectorale si caudale.

Aceasta îi permite crapului să evalueze calitatea hranei înainte de înghițire. Receptorii gustativi sunt sensibili la aminoacizi, nucleotide și alte molecule organice, permițând crapului să diferențieze între diferite tipuri de hrană și să selecteze opțiunile cele mai nutritive.
Cum găsesc crapii mâncarea? E ca și cum ar avea un GPS complex care functioneaza în două etape:

• etapa 1 modul extins: Simtul mirosului este cel care face munca de bază, inițială – el este radarul care scanează zona și-i spune pestelui „Hey, pe-acolo pe undeva e ceva bun!”
• etapa 2: Papilele gustative intră în acțiune ca un sistem de localizare ultra-precis. Ele sunt ca niște senzori care determină poziția exactă, si evaluarea hranei.

E un sistem perfect sincronizat: mirosul îl aduce în zonă, papilele gustative îl ghidează către jackpot!

Ca pescari, profităm de acest simț folosind cel mai adesea momeli cu texturi și gust mai puternic decat nada, care să fie atractive pentru crap. Folosim pasta care se dizolva si difuzeaza sau momeli mai moi in sezonul rece. Trebuie retinut ca de cele mai multe ori crapul va testa de mai multe ori momeala înainte de a o înghiți, tocmai de aceea au aparut monturile cu fir de par, care permit carligului sa se intoarca in gura crapului in timp ce acesta testeaza momeala, si astfel ne va crește șansele de a-l prinde.

Mustățile – Detectoare Chimice & Receptori Tactili

Are mustăți? Dacă da, e crap! pe logica asta insa si alti pesti ar puteafi confundati. dar nu despre asta e vorba acum. „Mustățile ” (numite didactic „barbii”) crapului nu sunt doar o podoabă cu rol estetic, ci sunt organe senzoriale extrem de specializate, dotate cu receptori ultra-sensibili care:

• Permit localizarea precisă a hranei, chiar și în apele tulburi sau pe timp de noapte. Această capacitate îi permite crapului să găsească hrană în orice condiții, oricât de dificile, uneori localizând prezența hranei chiar și în stratul de mal.
• Detectează concentrații minuscule de substanțe din apă. Acești receptori sunt atât de sensibili încât crapul poate percepe, de exemplu, concentrații de aminoacizi de ordinul unei părți la un milion (1 ppm).

Acest lucru îl exploatăm noi, pescarii, prin utilizarea nadelor și a momelilor cu texturi diferite și, bineînțeles, aromate, care eliberează și difuzează semnale chimice nutritive în apă. Crapul este atras de aceste semnale și se apropie pentru a investiga posibile surse de hrană.

Văzul – Detectarea mișcării și a contrastelor

Da, crapul distinge culorile, si are are patru tipuri de celule conice care detectează lumina roșie, verde, albastră și ultravioletă, ceea ce înseamnă că poate vedea un spectru de lumină mai larg decât oamenii. În structura ochiului, există două tipuri de celule fotoreceptoare: conuri și bastonașe. Conurile detectează culorile, în timp ce bastonașele detectează variațiile de intensitate luminoasă.

De asemenea, crapul poate vedea lumina în spectrul infraroșu apropiat. Această capacitate îi permite să vadă în condiții de lumină scăzută. Totusi trebuie spus ca in ape tulburi sau cu lumină scăzută, se bazează mai mult pe miros și gust, vederea fiind utilizata pentru evitara pericoleleor.

Ochii situați pe lateralele capului îi oferă un unghi larg de vedere, cu o zonă oarbă mică în spate. Vederea monoculară îi permite să detecteze mișcări fără a focaliza clar obiectele. În față, are o zonă limitată de vedere binoculară, putând focaliza obiecte apropiate, dar fără a judeca bine distanțele. Există și o zonă oarbă chiar în fața nasului; la distanțe foarte mici, se bazează pe atingere și gust pentru a identifica hrana. În ape limpezi și luminoase, vederea sa este eficientă, mai ales în primele stadii de viață, când vânează zooplancton.

Acest simt îl exploatam ca pescari folosind undeori culori și contraste care sunt ușor de observat între momeala si nada, pentru a atrage atenția crapului. dar atunci cand pescuim aproape de mal, de asemenea este important să ne mișcam încet, să ne camuflam și să evitam mișcările bruște, deoarece crapul poate detecta mai degraba mișcările rapide. Momelile vizibile pot determina crapul să le incerce din curiozitate sau instinct. In alte momente, sau pe lacuri intens pescuite, preferam din contra sa camuflam momeala cat mai bine in nada.

Auzul – Detectarea undelor sonore

• Facilitat de osiculele Weber, o serie de mici oase care conectează vezica înotătoare la urechea internă. Această structură unică amplifică undele sonore și îi permite crapului să detecteze frecvențe variate, inclusiv sunete de joasă frecvență generate de mișcarea altor organisme în apă.
• Auzul îl ajută la detectarea pericolelor și în comunicarea cu alți membri ai speciei, oferindu-i un avantaj important în mediul acvatic.

Acest simț este de asemenea exploatat de pescari atunci când lansează monturile în mod constant, bazându-se pe faptul că crapul, curios din fire, va veni să investigheze ce a căzut în apă și dacă este o sursă de hrană care să-l intereseze. De asemenea, în sezonul corect, îl speculam prin faptul ca utilizam seminte, pe care crapii le sparg in faringieni, producand zgomot ce atrage alti crapi la hranire.

Asadar, simturile crapului formează o rețea complexă care îi permite:

• Navigarea eficientă în mediul acvatic
• Detectarea și evaluarea surselor de hrană
• Evitarea pericolelor
• Adaptarea la diverse condiții de mediu

În general, integrarea acestor simțuri – olfactiv, gustativ, vizual, auditiv și tactil – formează un sistem senzorial complex și eficient. Crapul poate astfel să perceapă și să reacționeze prompt la o gamă largă de stimuli, asigurându-și supraviețuirea și succesul reproductiv în diverse medii acvatice.

Această combinație de simțuri face din crap un pește extrem de adaptabil și unul care de la o anumita talie in sus, devine tot mai greu de pacalit de catre pescari, transformand fiecare captura intr-o victorie speciala.

Pentru mai multe articole despre tehnici de pescuit și biologia peștilor iti recomand si alte articole mai vechi, de pe site ( dar relevante), precum:

• Pentru a afla mai multe despre comportamentul interesant al crapului, poți citi articolul despre de ce sar crapii.
• Pentru a te asigura că exemplarele capturate sunt tratate corect și eliberate în siguranță, poți consulta ghidul de îngrijire și protejare a crapilor.
• Pentru a intelege mai bine cum putem exploata simțurile crapului folosind nada, poți consulta acest ghid complet despre nadă folosită în pescuit.

Dar iti recomand si cele ce vor aparea in viitor pentru ca voi continua să împărtășesc sfaturi utile și informații interesante pentru a vă ajuta să deveniți adevărați superpescari.

Fir întins!

Claudiu