Crapii din România
Regele apelor noastre – CRAPUL! 🎣 Pentru mulți dintre noi, crapul e mai mult decât un pește – e prietenul vechi care ne-a dat cele mai tari drilluri și cele mai bune povești de pescuit! 💪 E specia pe care te poți baza, chiar și când alți pești refuză să colaboreze. Nopți întregi, mii de lei investite în echipamente, nade și momeli – toate pentru el!
Dar, stați puțin… când spunem „crap”, la ce varietate ne referim? De multe ori, spunem simplu „crap” fără să specificăm, de parcă ai spune „mașină” fără să menționezi marca și modelul. (Și eu mă fac vinovat de asta, prin articolele mele). Cel mai adesea, e vorba de Cyprinus carpio carpio – crapul comun, prietenul nostru de încredere pe care te poți baza când alți pești refuză să colaboreze.
Așa că am decis să fac puțină ordine și să explorăm, în cele ce urmează, speciile de crapi care ne populează apele din România. Fiecare are caracteristicile ei și – credeți-mă – la pescuit, înțelegerea acestor diferențe poate face, heh, diferența!
Hai să vedem care-i treaba cu toate neamurile acestea de crapi care ne bântuie apele!
Originea Crapului: Specie Autohtonă sau Invazivă?
Uneia din variante îi spunem chiar „crap românesc”, pe altele le numim „crapi chinezești”,”crapi spanioli„, „salontă” sau chiar „oglindă” dar toate aceastea sunt mai degrabă convenții, nu denumiri oficiale.
Crapul (Cyprinus carpio) provine din Extremul Orient iar primele mențiuni scrise despre acesta vin tocmai de la Aristotel, în jurul anului 340 î.Hr., care vorbește despre un pește de apă dulce numit „kiprianos”.
Totuși, trebuie spus, există multe incertitudini despre prezența sa naturală în Europa. Se pare că romanii au fost cei care au introdus, de fapt, crapul în Europa Occidentală încă din perioada antică, datorită calităților sale culinare și ușurinței cu care putea fi crescut în iazuri.
Mai târziu, mănăstirile creștine au contribuit la extinderea crapului în multe locuri din Europa, uneori direct , alteroi indirect, ceea ce face ca această specie să fie considerată de mulți cercetători ca fiind una invazivă.
Astăzi, crapul este omniprezent în aproape toate apele dulci din Europa. În România, se găsește atât în baraje pe riuri, în lacurile de acumulare de la altitudine darmai ales in băltile de șes, cât și în majoritatea apelor curgătoare mari, în Dunăre și în Delta Dunării , fiind foarte adaptabil la diverse tipuri de habitate.
Crapul s-a integrat bine în ecosistemele locale, dar si in cultura locala, devenind o specie importantă atât pentru pescuit cât și pentru biodiversitate.
Speciile de Crap din România
La noi există mai multe specii si varietati de crap, fiecare având trăsături distincte și particularități care le fac interesante pentru pescari. Hai să le descoperim pe rand!
1. Crapul Comun (Cyprinus carpio carpio)
Crapul comun, numit uneori – impropriu- si crap românesc, este cel mai cunoscut și mai răspândit tip de crap în apele din România. Este preferat de pescari datorită dimensiunii sale mari și luptei intense pe care o oferă în timpul capturării, oferind o experiență memorabilă. Este probabil cel mai recunoscut dintre ciprinide, având tot corpul acoperit cu solzi, iar la baza gurii are două perechi de mustăți, ceea ce îl diferențiază de caras. Crapul comun este apreciat atât pentru dimensiunea sa mare, cât și pentru forta cu care luptă mai ales in mijlocul sezonului.
Exemplarele sălbatice sunt numite adesea „crapi sui” și au un corp ușor alungit, de formă fusiformă. Crapul comun se hrănește variat, preferând hrana de origine animală în sezonul rece și vegetația în sezonul cald. Crapii sunt de asemenea cunoscuți pentru adaptabilitatea lor la diverse condiții de mediu, fiind capabili să supraviețuiască atât în ape curgătoare, cât și în lacuri sau bălți.
| Caracteristici | Crapul Comun (Cyprinus carpio carpio) |
|---|---|
| Nume științific | Cyprinus carpio carpio |
| Dimensiune maximă | 120-130 cm |
| Greutate maximă | 40-45 kg (recorduri și mai mari) |
| Vârstă maximă | 30-50 ani |
| Aspect fizic | – Corp înalt, comprimat lateral – varietatile salbatice tind sa fie mai fusiforme. |
| – 2 perechi de mustăți caracteristice | |
| – Solzi mari, bine infipti, așezați regulat | |
| – Culoare variabilă: de la auriu-maroniu spre argintiu si verde-oliv | |
| Habitat preferat | – Ape dulci, stătătoare sau lent curgătoare |
| – Zone cu fund mâlos sau nisipos | |
| – Adâncime moderată spre mare | |
| – Vegetație acvatică abundentă | |
| Alimentație | – Omnivor oportunist: Larve de insecte, viermi, melci, crustacee mici, semințe, plante acvatice, detritus organic |
| Reproducere | – Maturitate sexuală: 3-4 ani |
| – Perioada: aprilie-iunie, Temperatura apei: 15-22°C | |
| – 100.000-200.000 icre/kg femelă | |
| Comportament | – Trăiește în grupuri mici in prima parte a vietii |
| – Caută hrana pe fund | |
| Creștere | – Rapidă în primii ani (0.5-1 kg/an) |
| – Influențată de temperatură și hrană | |
| – Optimă la 20-25°C | |
| Importanță | – Principal pește de cultură în Europa |
| – Valoare sportivă ridicată | |
| – Carne apreciată | |
| – Rezistență bună la manipulare | |
| Adaptabilitate | – Foarte bună la diferite medii |
| – Tolerant la variații de temperatură | |
| – Rezistent la concentrații scăzute de oxigen |
2. Varietatea Crap Oglindă
Crapul oglindă se distinge prin lipsa solzilor pe cea mai mare parte a corpului, aceștia fiind prezenți doar pe linia medie și pe zonele de contur. Corpul său este robust și are o formă mai rotunjită, cu solzi mari și rari, fara un tipar prestabilit, oferindu-i fiecarui exemplar un aspect unic. Culoarea variază de la cenusiu sau galben-auriu la maroniu, în funcție de habitat.
Crapul oglindă mai este cunoscut în România și sub denumirea de crap salontă, sau crap spaniol. Modul său de hrănire și comportamentul sunt similare cu cele ale crapului comun.
Deși crapul oglindă poate fi mai vulnerabil la rani din cauza lipsei solzilor care oferă protecție împotriva paraziților și rănilor, acesta continuă să fie o specie tot mai populară in lacurile amenajate, datorită atigerii rapide a unor greutății impresionante dar și a energiei pe care o depune in lupta sa cu pescarul, din timpul drilului.
3. Varietatea Crap Golaș
Crapul golaș, așa cum sugerează și numele, nu are solzi. Acesta are gura puternic orientata in jos, fiind o specie care se hrănește scormonind fundul lacului în profunzime, in căutarea larvelor și a altor vietăți mici. Crapii golasi sunt apreciați pentru greutatea lor mare și pentru comportamentul energic în timpul drilului.
Crapii golasi sunt adesea întâlniți în bazinele de crescătorie, unde sunt selectați pentru ritmul lor rapid de creștere. Deși nu au aceeași rezistență ca exemplarele sălbatice, acești crapi oferă o experiență interesantă pentru pescarii care caută o captură de mari dimensiuni.
4. Amurul sau Cteno-ul (Ctenopharyngodon idella)
Amurul, cunoscut și sub numele de Cosaș , sau Cteno, este o specie predominant vegetariană, care poate atinge dimensiuni mari, uneori depășind 130 cm și 30 kg. Corpul său este fusiform, cu solzi mari și argintii, ceea ce face această specie foarte apreciată de pescarii sportivi, fiind renumită pentru lupta sa puternică atunci când este prinsă.
Amurul preferă apele calde și cu vegetație abundentă, unde poate consuma cantități mari de plante acvatice. Acest lucru îl face util în controlul vegetației din bălți sau baraje de acumulare, dar poate reprezenta și o provocare atipică pentru pescarii care trebuie să găsească nade, momeli, cârlige si monturi specifice pentru a prinde această specie. Amurul este recunoscut pentru rezistența sa și pentru drilurile spectaculoase pe care le oferă.
| Caracteristici | Amur (engl.”Grass carp”) |
|---|---|
| Nume științific | Ctenopharyngodon idella |
| Dimensiune maximă | 120-150 cm |
| Greutate maximă | 35-45 kg |
| Vârstă maximă | 15-20 ani |
| Habitat preferat | Ape dulci, curgătoare sau stătătoare cu vegetație abundentă |
| Alimentație | Vegetație acvatică, iarbă, plante terestre când sunt disponibile |
| Viteza de creștere | Rapidă (2-4 kg/an în condiții optime) |
| Reproducere | La 4-5 ani |
| Temperatura optimă | 20-30°C |
| Culoare | Verde-măsliniu pe spate, auriu pe lateral, alb pe abdomen |
| Caracteristici distinctive | Corp alungit, cap lat, gură mare, solzi mari |
| Consum zilnic vegetație | Poate consuma până la 40% din greutatea corporală |
| Importanță economică | Excelent pentru controlul vegetației acvatice, valoare alimentară ridicată |
5. Fitofagul(Sângerul) și Novacul (Crapii Chinezești)
Fitofagul și Novacul sunt două specii de crapi chinezești foarte răspândite în România, atât în crescătorii/lacuri amenajate, cât și în râurile mari și Dunăre. Fitofagul are o culoare mai deschisă și se hrănește predominant cu plancton vegetal, în timp ce Novacul, de culoare marmorată, preferă planctonul animal.
Aceste două specii au devenit recent de interes pentru pescuitul sportiv, însă modul lor de hrănire le face dificil de prins prin metode clasice.
Pentru pescuitul sportiv al exemplarelor mari, se recomandă folosirea unei lansete puternice și a nadelor speciale care eliberează particule sub formă de nor, asemănătoare planctonului. Aceste nade sunt mai eficiente în bălțile și râurile unde acești pești sunt prezenți în număr mare, în special vara, când sunt mai activi. Se utilizează monturi cu pastile efervescente sau nade care creează un nor similar planctonului, iar capturarea se face când fitofagii vin să se hrănească în acest nor și absorb cârligele lăsate acolo.
| Caracteristici | Novac (engl. „Bighead carp”) | Fitofag (engl. „Silver carp”) |
|---|---|---|
| Nume științific | Hypophthalmichthys nobilis | Hypophthalmichthys molitrix |
| Dimensiune maximă | 130-150 cm | 100-120 cm |
| Greutate maximă | 40-50 kg | 30-35 kg |
| Vârstă maximă | 20-25 ani | 15-20 ani |
| Habitat preferat | Ape dulci, calde, bogate în plancton | Ape dulci, calde, cu vegetație bogată |
| Alimentație | Zooplancton, crustacee mici | Fitoplancton, alge microscopice |
| Viteza de creștere | Rapidă (2-3 kg/an) | Foarte rapidă (3-4 kg/an) |
| Reproducere | La 4-5 ani | La 3-4 ani |
| Temperatura optimă | 20-28°C | 20-28°C |
| Culoare | Gri-maroniu pe spate, argintiu pe lateral | Argintiu strălucitor |
| Caracteristici distinctive | Cap mare, ochi poziționați jos | Corp comprimat lateral, solzi mici |
6. Scoicarul (Mylopharyngodon piceus)
Scoicarul este asemănător cu Amurul, dar are un colorit mai închis, de la negru la maro, cu înotătoare mai mari, negre-cenușii. Se hrănește cu scoici, melci și crustacee, spargându-le cochiliile cu ajutorul unor filtre branhiale foarte dure. Scoicarul poate ajunge la dimensiuni de peste 1 metru și greutăți de peste 15 kg, având o durată de viață de până la 15 ani. Este mai rar întâlnit în România comparativ cu celelalte specii, dar este prezent în Dunăre și în anumite zone ale Deltei.
Pescuitul scoicarului necesită echipament robust, similar cu cel folosit la pescuitul amurului, și este o provocare din cauza dietelor sale specifice.
| Caracteristici | Scoicar (Black carp / Mylopharyngodon piceus) |
|---|---|
| Nume științific | Mylopharyngodon piceus |
| Dimensiune maximă | 120-150 cm |
| Greutate maximă | 35-45 kg |
| Vârstă maximă | 15-20 ani |
| Habitat preferat | Ape dulci, râuri mari și lacuri adânci |
| Alimentație | Specializat în moluște și melci, cochilii de scoici |
| Caracteristici distinctive | – Dinți faringieni puternici pentru zdrobirea cochiliilor |
| – Corp robust și musculos | |
| – Culoare închisă, negru-albăstruie pe spate | |
| – Solzi mari și groși | |
| Viteza de creștere | Moderată spre rapidă (2-3 kg/an) |
| Reproducere | La 6-11 ani (mai târziu decât alte specii de crap) |
| Temperatura optimă | 20-30°C |
| Importanță | – Control biologic pentru moluște |
| – Protejează culturile de crapi de paraziți | |
| – Valoare comercială ridicată | |
| Particularități | – Poate zdrobi cochilii foarte dure |
| – Excelent înotător | |
| – Preferă apele mai adânci | |
| – Rezistență bună la manipulare | |
| Comportament | – De obicei solitar |
| – Activ noaptea | |
| – Preferă zonele de fund | |
| Perioada reproducere | Primăvara târziu – vara devreme |
Pescuitul Crapului în România
De-a lungul timpului, pescuitul la crap a evoluat de la o activitate de subzistență la una sportivă și recreativă.
Pescuitul sportiv la crap a cunoscut o metamorfoză spectaculoasă în peisajul românesc al ultimelor decenii, transformându-se într-o adevărată artă și pasiune principala pentru mii de pescari. Din anii ’90 până în prezent, această disciplină s-a dezvoltat organic, dând naștere unor comunități spectaculoase de entuziaști dar și de profesioniști, cum este de exemplu comunitatea Crapmania.
Peisajul apelor de la noi s-a îmbogățit cu lacuri și bălți special amenajate, unele chiar create de la 0, veritabile sanctuare pentru pescuitul crapului. Cluburile și asociațiile de profil au înflorit pe tot cuprinsul țării, organizând competiții care au pus România pe harta internațională a pescuitului sportiv la crap.
Un aspect remarcabil al acestei evoluții îl reprezintă inovația în domeniul nadelor și momelilor. Pescarii români și-au demonstrat și aici creativitatea, inovand si dezvoltând rețete și tehnici proprii. Mai mult, s-au remarcat si prin performanțe deosebite la competițiile mondiale.
Perioadele Optime pentru Pescuitul Crapului
Cea mai bună perioadă pentru pescuitul crapului este considerată toamna, când peștele se hrănește intensiv pentru a acumula rezerve de grăsime înainte de iarnă. Pe timpul iernii, crapul se retrage în zonele mai adânci ale apei, unde activitatea sa devine minimă, aproape încetând să se hrănească. Totuși, în cazul în care este localizat corect, nu va refuza o momeală ușor digerabilă, ceea ce poate oferi pescarilor o șansă de captură chiar și în sezonul rece.
Primăvara, odată cu încălzirea apei, crapii devin activi și încep să se hrănească intens, oferindu-le pescarilor o șansă excelentă de a prinde exemplare de dimensiuni mari. În această perioadă, peștii au nevoie de hrană pentru a-și reface rezervele de energie, ceea ce îi face mai receptivi la momeli sau nade diverse.
Tehnici și Echipamente Specifice
Pescuitul crapului necesită răbdare, tehnică și o bună înțelegere a comportamentului acestei specii. Pe lângă stilul de pescuit dedicat, cunoscut drept pescuitul la crap, tot mai populară a devenit și tehnica pescuitului la method feeder. În această metodă, momeala și cârligul sunt plasate direct pe un suport special, numit method feeder, încărcat cu nadă. Când crapul este atras de hrana din feeder, cârligul este deja poziționat pentru a fi absorbit, provocând o înțepare rapidă și eficientă.
Pe timpul verii, pescarii pot apela la tehnici precum pescuitul la plută sau pellet waggler, avantajoase deoarece pot atrage crapii care preferă să stea mai sus în masa apei, unde temperaturile sunt mai confortabile pentru ei.
Momeli și Nadă Utilizate
Un alt aspect esențial în pescuitul crapului este alegerea nadei și a momelii. Crapul poate fi atras cu o gamă variată de momeli, de la porumb și pelete până la râme și viermi, în funcție de sezon și de preferințele locale ale peștilor. Am prins crap chiar si la larve de chironomide. Boilies-urile sunt foarte populare în pescuitul de crap datorită capacității lor de a atrage peștii mari, și de a fi momeli selective, de aceea sunt adesea preferate de pescari.
Factori Importanți pentru Succes
Pescarii experimentați știu că succesul pescuitului crapului depinde de mai mulți factori: alegerea locului, cunoașterea perioadelor optime, a comportamentului de hranire, adaptarea tehnicilor la condițiile de mediu și, sigur, utilizarea unor momeli și nade adecvate.
Acest articol acoperă doar aspectele de bază; pentru mai multe detalii, consultați resursele in continua expasinue de pe site despre pescuitul crapului în diferite condiții și sezoane.
Fir întins!
Claudiu
