Mreana (Barbus barbus) este un pește de apă dulce aparținând familiei ciprinidelor. Acesta este răspândit în mare parte din râurile de deal și șes din Europa, de la bazinul Mării Nordului până la Marea Neagră, preferând cursurile de apă cu debit moderat sau rapid și fundul pietros sau nisipos. La noi o regăsim în Dunăre și pe toate râurile mari, de la Prut la Olt și Mureș, de la Argeș la Siret, și de la Jiu la Cerna.

Cu o longevitate considerabilă și dimensiuni impresionante, de pana la 12 kg, mreana este apreciată între pescari, fiind considerată printre cei mai luptători pești de pe apele curgătoare. Adaptabilitatea și comportamentul său interesant fac din mreană un subiect important de studiu în domeniile biologiei și ecologiei acvatice.

Mreana (Barbus barbus) – informații de la superpescar.ro

Caracteristici fizice

• Lungime maximă: 120 cm
• Lungime obișnuită: 30 cm
• Greutate maximă: 12 kg
• Vârstă maximă raportată: 15 ani

Habitat

Trăiește în râuri mijlocii și mari, cu apă limpede și curent rapid, fund pietros sau cu nisip. Ocazional, poate fi găsită și în baraje și lacurile din zona de deal sau munte.

Distribuție

Europa: de la nord de Pirinei și Alpi, din Franța până în Lituania și Rusia. Prezentă în bazinele Mării Negre, Mării Nordului și Mării Baltice sudice.

Biologie

• Se hrănește cu nevertebrate bentonice, pești mici și uneori alge
• Depune icre în ape puțin adânci cu curent rapid
• Perioada de reproducere: mai-iulie
• Icrele sunt toxice

Sursa foto: Tatute Tatute

Distribuția geografică și habitat

Mreana (Barbus barbus) este un pește prezent în multe bazine hidrografice europene, prezentând o distribuție geografică extensă. Aceasta acoperă majoritatea Europei, de la bazinul râului Rin și până în est, în bazinul râurilor ce se varsă în Marea Neagră.

În ciuda răspândirii sale vaste, mreana preferă apele cu caracteristici specifice: curate, oxigenate, cu un curs moderat până rapid, evitând de obicei lacurile și zonele cu ape stătătoare, dar poate fi gasita ocazional in baraje si unele lacuri de munte .

Habitatul tipic al mrenei include râuri și pâraie cu fundul pietros sau nisipos, unde poate să-și găsească atât adăpost cât și hrană. Este o specie bentonică, petrecând cea mai mare parte a timpului în apropierea substratului.

Mreana apreciază de asemenea sectoarele de râu cu vegetație bogată sau structuri submerse, precum trunchiuri de copaci sau pietre mari, care îi oferă protecție împotriva prădătorilor dar și locuri favorabile pentru hrănire.

Cu toate că este adaptabilă și rezistentă la variații ale mediului, mreana este sensibilă la poluare și la modificările habitatului provocate de activitățile umane, cum ar fi construcția de baraje și canalizări, care pot fragmenta populațiile și reduce zonele disponibile pentru reproducere.

Descrierea mrenei

Mreana se remarcă prin corpul său alungit și robust, cu o lungime care poate ajunge până la 80-100 cm în cazul exemplarelor mature și o greutate de până la 6 kg. Corpul său este acoperit de solzi mari și lucioși, predominant de culoare argintie, cu reflexii aurii sau bronzate, în special pe flancuri. Capul este caracterizat printr-un bot proeminent, terminat cu o gură mare, mobilă, cu buze cărnoase mobilă, prevăzute cu patru barbișoane senzoriale, care îi conferă numele.  Dintre acestea, două mustăți mai scurte scurte pe buza superioară și două mai lungi la colțul gurii sale. Ochii mrenei sunt relativ mici, oferindu-i o viziune adaptată mediului acvatic.

Înotătoarea dorsală este scurtă și robustă, iar înotătoarea caudală, bifurcată, îi conferă o agilitate remarcabilă în curent. Coloritul său variază în funcție de habitat, de la nuanțe deschise în apele cu substrat nisipos până la tonuri închise, aproape negre, în apele cu vegetație densă sau substrat noroios. A Abdomenul  mrenei este de culoare alb-gălbui.

Comportament și alimentație la mreana

Mreana (Barbus barbus) este cunoscută pentru natura sa activă și pentru obiceiurile sale alimentare omnivore. Peștele se hrănește în principal pe fundul apei, utilizându-și barbișoanele sensibile pentru a detecta hrana.

În dieta sa, sunt incluse multe organisme precum insecte acvatice, nevertebrate, larve, crustacee mici, moluște, viermi dar mreana consumă ocazional, și materie vegetală sau detritus, se regăsește aproape în toate râurile.

Comportamentul său de hrănire variază în funcție de sezon și de condițiile de mediu. În timpul verii și al primăverii, mreana este mai activă, profitând de abundența hranei. Pe parcursul iernii, activitatea sa scade semnificativ, peștele intrând într-o perioadă de letargie, când metabolismul îi încetinește și consumul de hrană scade.

Mreana este, de asemenea, cunoscută pentru comportamentul său gregar în afara sezonului de reproducere. Peștii adesea călătoresc și se hrănesc în grupuri, ceea ce poate oferi avantaje în detectarea hranei și în evitarea prădătorilor.

Cu toate acestea, în timpul sezonului de reproducere, mreana devine mai teritorială, masculii concurând între ei pentru locurile de desfășurare a icrelor. Specia prezintă comportamente de împerechere complexe, cu femele care se reproduc cu mai mulți masculi, iar masculii folosind tactici de curtare și de furt al locurilor de reproducere.

Reproducerea și ciclul de viață la mreană

Reproducerea mrenei (Barbus barbus) are loc în general la sfârșitul primăverii sau la începutul verii, când temperaturile apei ating valori optime, între 14 și 20 de grade Celsius.

În perioada de reproducere, mrenele migrează către zone cu apă puțin adâncă, preferând cursurile de apă cu debit rapid. Aici, femela depune 10000-15000 icre de culoare galbenă-portocalie, care sunt imediat fertilizate de masculi. Icrele sunt foarte aderente și sunt depuse pe pietre sau alte suprafețe dure, unde rămân lipite până la eclozare. Icrele de mreană sunt cunoscute ca fiind toxice (otrăvitoare în cantități mari), o caracteristică unică printre peștii de apă dulce.

Dezvoltarea embrionului și eclozarea depind de temperatura apei, durând de obicei între 10 și 14 zile. Juvenilii sunt inițial foarte mici și vulnerabili, dar cresc rapid, hrănindu-se cu plancton și, ulterior, cu organisme bentonice mai mari.

Mreana atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-5 ani, deși acest lucru poate varia în funcție de condițiile de mediu și de disponibilitatea hranei.

Importanța economică și pescuitul mrenei

Mreana (Barbus barbus) nu deține o importanță semnificativă în pescuitul comercial, însă lucrurile stau diametral opus în pescuitul sportiv.

Specia este foarte căutată de pescarii sportivi, practicanți ai diferitelor stiluri, datorită comportamentului ei de luptătoare ( care oferă o experiență specială), dar și a dimensiunilor impresionante pe care le poate atinge la maturitate.

Tehnicile de pescuit pentru mreană variază în funcție de preferințele individuale și de condițiile locale.

În general, pescuitul cu momeli naturale, cum ar fi viermușii, larvele de insecte sau râmele, la tehnicile cu plută, dar și momeli de tipul cubulețelor de cașcaval sau pelete în pescuitul la feeder, sunt cele mai eficiente.

Pescuitul la voblere sau muște artificiale și alte năluci oferă, de asemenea, rezultate surprinzătoare în unele râuri, oferind o abordare mai dinamică și o acoperire mai mare a zonelor în care pot fi grupați peștii.

Cu toate acestea, popularitatea mrenei în anumite ape a dus la presiuni asupra populațiilor sălbatice, acestea devenind tot mai rare și necesitând măsuri de gestionare și conservare pentru a asigura sustenabilitatea speciei în zonă.

Din păcate, la noi, autoritățile nu sunt interesate să implementeze sau să urmărească reglementările stricte privind dimensiunile minime de captură și, de prea multe ori, pescarii rețin și peștii subdimensionați, care nu apucă să se înmulțească și să asigure continuitatea speciei.

De asemenea, prea puțini pescari acordă atenție eliberării peștelui după o luptă epuizantă, mulțumindu-se să îl arunce înapoi în apă fără să țină cont că peștele nu mai are forță și poate deceda destul de ușor dacă nu este ajutat să își revină.

Cumulat cu efectul distructiv al cormoranilor asupra populațiilor juvenile, avem adesea în față tabloul unor ape unde mreana este mult mai puțin prezentă de la an la an.

Pentru mine, mreana (Barbus barbus) este o specie fascinantă de pește de apă dulce, foarte apreciată ca adversar în partidele sportive. De aceea, militez pentru conservarea acestei specii prin introducerea unor măsuri stricte de gestionare și o conștientizare crescută în rândul pescarilor, pentru a asigura sustenabilitatea populațiilor de mreană în apele sălbatice. Sper ca și tu să te alături acestei cauze.

Fir intins!

Claudiu Banu

Sursa foto: Tatute Tatute, Bogdan Gulie (coperata), Alin Cimpoca, arhiva personala a autorului.