După 13 ani , un nou record la mreană în UK!

S-a întâmplat la începutul lunii noiembrie,  anul curent.  Un inginer de trafic aerian ieșit la pensie, Colin Smithson, a reușit atunci o partidă memorabilă. 

În vârstă de 60 de ani, pescarul  englez petrece în medie 3-4 zile din săptămână pescuind, fiind  pasionat mai ales de  pescuitul pe râuri. La partida din 7 noiembrie, Colin   avea să  captureze un specimen deosebit și  sa reușească depășirea  recordului britanic la mreană!

“Când am prins acest pește , m-am simțit de parcă aș fi câștigat la loterie! “ a declarat el.

Noul record la mreana (Barbus Barbus) cântărește 9,616 kg, depășind cu 45 de grame vechiul record, a lui Grahame King, captura de pe   Great Ouse datând din anul 2006.

20 de zile mai târziu British Record Fish Committee a validat această captură și a înscris numele norocosului pescar istoria pescuitului englez.

Au existat mai multe comunicate oficiale, si o oarecare  reacție pe rețelele sociale cu referire la acest nou record. Bineînțeles, pescarii încearcă deja să ghicească locul pornind de la poza publicata odată cu comunicatul de presă.  Dar…

Dincolo de această știre, spectaculoasă în sine, ceea ce mi-a atras atenția suplimentar, este continuarea ei, mai ales in declarațiile din presa locala si de pe social media. In speță:

“.. încerc însă să țin secret locul, nu pentru mine, ci pentru că eu cred că avem o datorie să protejăm acești pești…”

Colin Smithson, deținătorul actual al recordului englez la mreană

Pescarul englez a declarat așadar faptul că în eforturile sale precum si ale clubului din care face parte, de a proteja peștele record, au decis să nu dezvăluie locația în care a fost realizată captura.

De a-l proteja nu de braconieri cât mai ales de … pescari  mai puțin sportivi.

(Cu toate acestea, terbuie spus că noul deținător al recordului a mentionat si că peștele a fost capturat pe unul din râurile mari din Sussex, și că râul respectiv fiind gestionat de mai multe cluburi de pescuit, șansele ca el să apară în viitor sunt destul de mari).

Revenind…

Asemănător cu ceea ce se întâmplă și pe la noi, dezvăluirea unui loc în care a fost prins un pește record (sau o cantitate mai mare, mai neobișnuită de pește) naște invariabil multiple probleme.

Începând cu aglomerarea/sosirea  a foarte mulți pescari în acea zonă,  apariția problemelor legate de curățenia locului, de liniștea acestuia, până la o presiune mai mare pe populația piscicolă locală și nu în cele din urmă degradarea zonei.  

La noi din păcate, pe principiul tot ce zboară se mănâncă, reținerea de pești subdimensionați, a unei cantități peste limită,  înseamnă nu de puține ori  o depopulare pe termen lung.

“După mine… potopul”, pare sa fie sloganul  care se potrivește  de multe ori unei  bune părți dintre pescarii .  

Recunosc, nu știu care ar fi soluția cea mai potrivită. 

Eu cred că tot noi, pescarii,  ne putem îngriji și păzi între noi.  Prin alertarea fenomenelor de braconaj, prin solicitarea controalelor, prin  a nu mai aprecia poze cu pești morți, cu cantități mult peste media care nu sunt eliberate altundeva decât în portbagaj.   

Prin educarea generatiei tinere asupra grijei fata de pesti, fata de mediu, invatandu-i ca “prinde si elibereaza” nu este o “prostie“, o “nebunie”, cum par a crede multi.

Sau putem începe și mai simplu,  prin a respecta dorința cuiva de a nu împărtăși locul în care a realizat partida, doar pentru a-l vedea ulterior  umplut de gunoaie, de gălăgie și de  pescarii-pădurari cu zeci de lansete și 0 capturi.

Nu din egoism ci din datorie, cum spunea  pescarul din știrea noastră.

O datorie față de noi, și față de pescuit, pentru viitor.

Claudiu

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top