Plătica (Abramis brama): Tot ce trebuie să știe un pescar despre plătică
Dacă ai stat vreodată o zi întreagă pe o pistă de concurs, știi deja că plătica (Abramis brama) e unul dintre peștii cel mai des întâlniți în competițiile de pescuit la feeder clasic (la coșuleț) și, în general, în pescuitul staționar. Trăiește în banc și răspunde foarte bine la nădire. Din acest motiv, concurenții se bazează pe ea: când ai prins o plătică, ai toate șansele să mai prinzi una, și încă una, și tot așa.
Cu toate acestea, la dimensiuni mici și medii (sub 300-400 de grame) plătica nu are o valoare gastronomică prea mare, așa că nu e ținta preferată a pescarului amator. Pe Dunăre însă poate atinge o talie foarte bună, iar plăticile mari sunt adevărate trofee. Acolo valoarea gastronomică crește, în ciuda multitudinii de oscioare pe care le are.
Face parte din ordinul Cypriniformes. Mult timp a fost trecută în familia Cyprinidae (familia crapului), însă clasificările recente o includ, alături de babușcă, clean sau roșioară, în familia Leuciscidae.
- Unde: lacuri mari de câmpie, Dunăre și brațele ei, râuri lente. Pe Dunăre o cauți pe apă adâncă, cu curent mediu.
- Talia obișnuită: 50-250 de grame, în funcție de apă. Plăticile de peste 1,5 kg sunt trofee.
- Echipament: lansetă picker sau light, coșuri de până la 35 g, fir textil de 0,10 mm, coșulețe window feeder sau open-end pe apele adânci, montură cu piciorus, strune de 35-75 cm pe lac și 50-100 cm pe râu.
- Momeli: larve de chironomide, viermuși, râme subțiri. Pe amenajările comerciale merg foarte bine făina de pește, peletele și wafterele mici.
- Regula de concurs: frecvența bate talia. Un ritm bun înseamnă o plătică la 3 minute.
- Dacă vrei plătici mari: citește articolul despre selecția plăticii mari.
Habitat și răspândire
Plătica trăiește în aproape toate bazinele hidrografice ale Europei, de la vestul Franței până la Marea Albă și, spre est, până în bazinul Mării Aral. Lipsește în mod natural din Peninsula Iberică, din Italia și din nordul Scandinaviei. Adulții populează lacurile și râurile mari sau medii, dar sunt mai numeroși în brațele moarte, în cursurile inferioare lente ale râurilor și în lacurile calde și puțin adânci.
În România o găsim pe Dunăre și pe brațele ei, în Deltă și în complexul Razelm-Sinoe, în lacurile de acumulare de câmpie și pe cursurile inferioare ale râurilor mari. Pentru pescarii din zona Bucureștiului, ani la rând lacul de referință pentru plătică a fost Sărulești, unde s-au ținut și cele mai multe concursuri. Între timp, Sărulești nu mai e deschis pescuitului de zi, ci doar unor sesiuni extraordinare de carpfishing. Azi, lacul pe care se poate exersa pescuitul plăticii este Mihăilești, iar barajele de pe Olt rămân și ele o variantă bună.
În vestul Europei plătica e privită cu totul altfel decât la noi: exemplarele de peste 2 kg se prind frecvent, iar recordul britanic este de 10,29 kg (22 lb 11 oz), din 2012. Nu e de mirare că englezii, olandezii și belgienii au făcut din ea o specie țintă.
[FOTO: plătică mare prinsă pe Dunăre sau pe lac]
Plătica: caracteristici generale
Plătica are corpul înalt și puternic comprimat lateral, cu o cocoașă evidentă imediat după cap la exemplarele mari. Dorsala e scurtă și înaltă, iar anala e foarte lungă: are 23-30 de radii moi, iar baza ei e de două ori mai lungă decât cea a dorsalei. După acest detaliu o deosebești cel mai repede de peștii cu care se poate confunda.
Gura e mică, orientată în jos și protractilă: plătica o poate întinde ca pe un tub, ca să scormonească prin mâl după larve. Buzele sunt subțiri și fragile, lucru de care ții cont la alegerea cârligului și în dril. Plăticile tinere sunt argintii, aproape albe, iar adulții capătă o nuanță de bronz; exemplarele mari, „lopătarii”, au flancurile aurii-arămii. Corpul e acoperit de un strat gros de mucus, pe care îl recunoști imediat pe mâini și pe juvelnic.
Plătică, batcă sau cosac? Cum le deosebești
Cele mai frecvente confuzii apar cu batca, cu cosacul și cu hibrizii dintre plătică și babușcă, destul de des întâlniți.
| Specia | Gura | Înotătoarele perechi | Ochiul și solzii | Talia |
|---|---|---|---|---|
| Plătică Abramis brama | orientată în jos, protractilă (se întinde ca un tub) | cenușii sau închise la culoare | ochi relativ mic, solzi mici (51-60 pe linia laterală) | cea mai mare dintre ele; exemplarele de peste 1 kg nu sunt rare |
| Batcă Blicca bjoerkna | mică, ușor orientată în jos, nu se întinde ca la plătică | baza pectoralelor și a ventralelor roșiatică-portocalie | ochi mare, solzi vizibil mai mari | mică, rar trece de câteva sute de grame |
| Cosac cu bot turtit Ballerus sapa | inferioară, botul rotunjit și gros | cenușii-deschise | ochi mare; anala și mai lungă decât la plătică, iar lobul inferior al cozii e mai lung | mică spre medie; preferă apa cu curent |
| Hibrid plătică × babușcă | aproape terminală, nu se întinde | adesea cu tentă roșiatică | ochi cu nuanțe roșiatice, anală mai scurtă decât la plătică | variabilă; corpul e mai puțin înalt |
[FOTO: plătică și batcă una lângă alta, pentru comparație]
Greutate și dimensiuni maxime ale plăticii
Lungimea obișnuită a plăticii este în jur de 25 cm. Conform FishBase, lungimea maximă înregistrată este de 82 cm, greutatea maximă publicată de 6 kg, iar vârsta maximă raportată de 23 de ani. Recordurile de pescuit sportiv din vest, de peste 10 kg, arată cât de mult poate crește plătica într-o apă bogată în hrană.
La noi talia obișnuită diferă mult de la o apă la alta. Iată cum arată plătica „de serie” pe apele pe care pescuiesc eu:
| Apa | Greutatea medie a plăticilor prinse |
|---|---|
| Lacul Sărulești (cât timp a fost deschis pescuitului de zi) | ~250 g |
| Lacul Mihăilești | ~200 g |
| Dunăre | ~150 g (variază în funcție de anotimp) |
| Barajele de pe Olt | 50-100 g |
Cea mai mare plătică prinsă de mine pe lac o estimez la 1,8-2 kg, la Campionatul Național de feeder din 2013. Povestea ei e mai jos, la lecțiile din concursuri.
Ciclu de viață și reproducere
Plătica depune icrele primăvara, după ce apa trece de aproximativ 12-16 grade, la noi de regulă între sfârșitul lui aprilie și iunie. Icrele lipicioase se prind de vegetația submersă, în golfuri, brațe moarte sau pe maluri inundate. În această perioadă masculii se recunosc ușor după butonii nupțiali, excrescențe albe și aspre pe cap și pe partea din față a corpului. Maturitatea vine târziu: în sud, plătica se reproduce de obicei după 3-5 ani.
Prohibiția nu e o formalitate. Perioada de depunere a icrelor se suprapune cu prohibiția generală de primăvară. Datele exacte se stabilesc anual prin ordin, iar Delta are reguli separate; verifică-le înainte de fiecare sezon, la fel ca dimensiunea minimă de reținere. Partidele „memorabile” cu plătică în apă mică primăvara, făcute în prohibiție, sunt în fața legii braconaj.
Un pește care trăiește în banc
Plătica circulă mult: un banc de câteva sute de pești golește repede un petec de fund și pleacă mai departe. De aici vine și valoarea ei la concursuri. Dacă reușești să oprești bancul pe vad cu nadă, ai pește constant; dacă nu, ai ore de liniște urmate de o rafală de trăsături.
Când se hrănește, bancul tulbură apa, iar asta îți folosește în două feluri. Uneori îl poți localiza după bulele de la suprafață și după apa tulbure. Iar un nor de nadă pe vad poate „păcăli” plăticile mai timide, care vor crede că acolo se hrănesc deja alte surate. În apa ușor tulbure plătica se simte la adăpost, mănâncă mai cu încredere, iar trăsăturile sunt mai hotărâte.
Unde găsești plătica: localizarea
Nada și echipamentul devin relevante abia după ce ai găsit peștele, nu înainte. Iată ce caut eu:
- Pe lacuri: pragurile și schimbările de adâncime prin care bancurile circulă, precum și petecele curate de fund din zonele cu vegetație submersă. Pe un lac adânc, cu pragul aproape de mal, se pescuiește bine la 18-21 m. Dacă bate des vântul, ține cont de asta la alegerea firului și a coșulețului.
- Pe Dunăre: zonele cu apă adâncă și curent mediu. Concepția că plătica trebuie căutată pe apă mică și curent moale e, după mine, greșită: acolo intră doar în perioada de reproducere, când pescuitul ei nu e permis.
- La răsărit: fii atent la suprafață. Cu puțin noroc vei vedea plăticile care se „rostogolesc” sau le vei zări spinările. Îți spun exact unde e bancul.
Pescuitul plăticii: tehnici și recomandări
Cum: tehnica principală este feederul clasic, la coșuleț, care combină nădirea precisă cu momeala pusă pe fund, exact unde se hrănește plătica. Pentru exemplarele mari se poate pescui și la method feeder, cu waftere mici. Pe lacurile mari, plătica se prinde foarte bine și la match sau bolo.
Când: englezii spun că plăticile mari se hrănesc aproape exclusiv noaptea în apele stătătoare și la răsărit și apus pe cele curgătoare. Din experiența mea, plătica mănâncă destul de bine și ziua; mai importanți sunt parametrii apei: temperatura, turbiditatea, oxigenarea și hrana naturală. Sezonul bun începe după prohibiție și ține până toamna târziu.
Ce trebuie evitat: zilele cu schimbări bruște de vreme și nădirea haotică. Un banc se oprește pe un vad compact, hrănit constant. Dacă împrăștii nada sau arunci coșul de fiecare dată în alt loc, bancul se risipește odată cu ea.
Echipamentul meu pentru plătică
Folosesc lansete picker sau light, capabile să ducă coșuri de până la 35 de grame. Exemplul meu este un Daiwa TDR de 11 ft (3,35 m), o lansetă care amortizează foarte bine în dril, potrivită pentru distanțe de 18-20 de metri, echipată cu o mulinetă de mărimea 3000. Vârfurile sunt ultrasensibile, pentru că plătica mică trage fin.
Ca fir principal recomand firul textil de 0,10 mm (între 0,07 și 0,13 mm). Trăsăturile sunt mult mai vizibile și lansezi mai precis pe vânt; pe râu, diametrul mic te lasă să folosești coșuri mai ușoare. Dezavantajul: nu are elasticitate. Pe o lansetă tare vei rata și vei pierde pești, așa că lanseta trebuie corelată cu firul.
Montura de bază e cea cu piciorus, adică un paternoster clasic, cu piciorusul ceva mai lung decât de obicei, pentru sensibilitate, mai ales toamna. Strunele au 35-75 cm pe lac și 50-100 cm pe râu și pe Dunăre. Pe ape cu mult pește mic, o strună de 20 cm îți dă viteză; când plăticile stau între ape, una de până la 1,5 m le poate păcăli pe cădere.
| Momeala | Cârligul pe care îl folosesc |
|---|---|
| Viermuși | Guru Feeder Special sau Gamakatsu LS-2270N (același model, la producători diferiți) |
| Larve de chironomide | Guru Kaizen sau Gamakatsu 1050N |
| Râme subțiri | Gamakatsu 1310 |
[FOTO: montura cu piciorus sau echipamentul de feeder pe ponton]
Ce coșuleț aleg pentru plătică
Coșulețul îl aleg după adâncime și distanță. Un coșuleț greșit îți poate ține plăticile „între ape”, departe de cârlig. Pe apele adânci, cum sunt barajele de pe Olt sau Mihăilești, cele mai folosite la plătică sunt coșulețele window feeder.
| Coșulețul | Când îl folosesc | De ce |
|---|---|---|
| Window feeder | apă adâncă (barajele de pe Olt, Mihăilești); distanță și vânt lateral | au lestul în față și o singură deschidere laterală. Coboară cel mai repede pe fund, sunt stabile la lansare și discrete la impact, protejează conținutul pe drum și duc multe particule cu foarte puțină nadă |
| Open-end (mai închis) | apă adâncă; când vreau un vad concentrat | descarcă totul grupat, pe o suprafață mică, direct pe fund |
| Cage (plasă) | apă mică, de 2-2,5 m; pe apă adâncă, la nădirea de început | eliberează nada ușor. Contează ce nadă duce: una activă face nor în coloana de apă și poate ține plăticile între ape, pe când una inertă cade ca o ploaie pe fund, fără nor și fără să rămână în suspensie |
| Cu greutatea în față (tip Zippla) | vânt; distanțe de 20 m în sus | zboară stabil și ajută mult la precizie |
| Distance / Bullet | peste 40-50 m | făcute pentru lansări lungi |
| Coșuleț închis pentru viermi | partide cu mult vierme | duce viermii pe fund fără să-i împrăștie |
Acum 10 ani pescuiam altfel
Acum vreo zece ani, la noi plătica se pescuia cu lansete medium, cu acțiune de vârf, cu mulinete de 2500-4000 și aproape exclusiv cu monofilament. Peștele era ridicat imediat la suprafață și adus „pe deasupra apei”, momelile erau aproape numai naturale, iar nada era dulce. Englezii, olandezii și belgienii pescuiau deja cu lansete moi, parabolice, cu fir textil și înaintaș de monofilament, cu nade cu făină de pește, micropelete și boilies mici. Ce ni se părea atunci străin a devenit între timp comun și pe malurile noastre.
Drilul: cum aduci plătica la mal fără s-o pierzi
După înțepare ține lanseta cu vârful în lateral și mulinează constant. Peștele nu e forțat să urce în apă și înoată spre tine fără să se zbată prea mult. Pe ultimii metri ridici lanseta și lași elasticitatea firului și a blankului să absoarbă ultimele încercări. Pe fir textil, răbdarea e obligatorie: monofilamentul te mai iartă, dar textilul nu te iartă. Și nici la concurs nu are sens să forțezi: îți ia mai mult timp să reîncarci după o plătică pierdută decât să mai aștepți un minut o trăsătură ca lumea.
Lecții din concursuri
Potențialul plăticii în competiții e uriaș. În 2003, Zolt Benzar stabilea pe Sărulești recordul de cantitate pentru o manșă de 3 ore la pescuit staționar: 31,6 kg de plătică. Un an mai târziu, Dragoș Popa avea să-l depășească cu peste 10 kilograme.
Frecvența bate talia. Mai bine prinzi constant plătici mici decât să vânezi bonusuri. Un ritm bun înseamnă o plătică la 3 minute: în 5 ore ai 100 de pești, deci 25 kg la o medie de 250 de grame, fără niciun bonus. Am învățat asta de mai multe ori pe Sărulești.
Excepția care confirmă regula e chiar cea mai mare plătică a mea. La Campionatul Național de feeder din 2013 rămăsesem în urmă față de ceilalți, care bobinau plătici mici una după alta. Am încercat să recuperez cu două râme pe cârlig și a venit o plătică de 1,8-2 kg. Echipa a luat bronzul, iar eu am rămas cu lecția: încerci peștele mare doar când ritmul nu-ți mai ajunge ca să recuperezi.
Vad extins sau coloană verticală? Eu prefer vadurile mai extinse. Am văzut însă adesea colegi de echipă care pescuiau ultraprecis și construiau, pe un vad restrâns, o adevărată coloană verticală de nadă, prinzând mai bine plăticile aflate între ape. Ambele funcționează. Cel mai bine afli ce merge într-o zi anume pescuind cu un prieten pe două vaduri diferite și comparând rezultatele.
[FOTO: juvelnic cu plătici după o manșă de concurs]
Dieta plăticii: hrana preferată și momelile
În apele naturale plătica se hrănește în principal cu larve de insecte, în special cu larve de chironomide, pe care pescarii de competiție le folosesc ca atare. Mai mănâncă mici crustacee, melci, lipitori, viermi și resturi vegetale, iar exemplarele foarte mari pot mânca ocazional și pești mici.
În concursuri, larvele de chironomide sunt pe primul loc. La pescuitul de plăcere merg cel mai bine viermușii și râmele subțiri; o râmă cu un vierme pe același cârlig te ajută să ții ritmul. Porumbul și pâinea merg și ele, mai ales unde plătica e obișnuită cu astfel de hrană.
Nada trebuie să țină bancul pe loc, nu să-l sature. În concursuri există două tabere: nada dulce și nada cu făină de pește (fishmeal), de regulă sărată. Toamna târziu fishmeal-ul pur poate fi prea hrănitor, așa că eu le combin în părți egale, cu un aditiv de caramel și particule: un „fishmeal diluat, dulce”. Merită încercat și pământul pentru nadă, care face efectul de nor despre care vorbeam mai sus.
Făina de pește și peletele?
Da, funcționează foarte bine, mai ales pe amenajările comerciale. Pe apele unde pescarii de crap nădesc des cu pelete, plăticile se obișnuiesc rapid cu ele. Micropeletele din coșuleț țin bancul pe loc, iar peletele, wafterele mici și boilies-urile mici pescuite la method ajută la selecția plăticilor mari.
Plătici mari: selecția
Tot ce am scris mai sus te ajută să prinzi plătică în ritm. Pentru exemplarele de un kilogram și peste trebuie să construiești partida altfel, pentru că frecvența și selecția se exclud reciproc: nadă inertă și mai hrănitoare, fără viermi vii, particule mari, momeală voluminoasă și multă răbdare până se „coace” vadul. Am adunat totul, pas cu pas, într-un articol separat: Plătica mare la feeder: cum selectezi exemplarele de peste un kilogram.
Întrebări frecvente despre plătică
Cum deosebesc plătica de batcă?
Batca are baza pectoralelor și a ventralelor roșiatică-portocalie, ochiul mare și solzii vizibil mai mari. Plătica are înotătoarele cenușii sau închise la culoare, iar gura ei se poate întinde ca un tub. Batca rămâne de regulă mică.
Când mușcă plătica cel mai bine?
Sezonul bun începe după prohibiția de primăvară și ține până toamna târziu. Contează mai mult temperatura, turbiditatea și oxigenarea apei decât ora din zi. Vara, pe căldură mare, cele mai sigure sunt primele și ultimele ore ale zilei.
Cum prind plătici mari, nu doar mărunțiș?
Renunță la frecvență: nadă inertă și mai hrănitoare, fără viermi vii, pelete de 6 mm și porumb, momeală voluminoasă (2-3 râme și 1-2 viermi) și răbdare 1,5-2 ore până se activează vadul. Pe larg, în articolul despre plătica mare.
Merită să păstrez plătica pentru consum?
Plăticile sub 300-400 de grame au multe oscioare și puțină carne. Plăticile mari, în special cele de Dunăre, sunt însă un pește bun, mai ales la saramură sau la grătar. Respectă dimensiunea minimă legală și limita zilnică de captură.
Pe YouTube găsești foarte multe informații despre pescuitul plăticii la feeder, atât de la pescarii de la noi, inclusiv clipuri făcute de mine, cât și de la cei din afară.
Fir întins!🎣
Claudiu
Text & foto: Claudiu Banu
Citește și
- Plătica mare la feeder: cum selectezi exemplarele de peste un kilogram
- Carasul: tot ce trebuie să știe un pescar despre caras
- Coșulețe de feeder: ghid complet
- Secretele nădirii la feeder (cât, cum și când adaugi particule și momeli)
- Nada pe înțelesul tuturor
- Râmele pentru pescuit: ghid complet
- Influența temperaturii apei asupra peștilor și pescuitului
- Cum alegi lanseta de feeder: ghid pentru începători
