Pescuit la mare: Micro-Jigging de pe mal

Salut! Dacă ești în căutarea unei metode active și spectaculoase de a captura diverse specii de pești în apele sărate, de la noi sau mai bine din marea Egeei, Mediterană, Ionică sau Adriatică, atunci ai ajuns în locul potrivit!

În acest articol mă voi focusa pe peștii cu comportament de răpitori și voi vorbi in special despre o tehnică de pescuit cu lansetele de spinning sau baitcasting, al cărei nume printre pescarii din celelalte țări este „micro-jigging„. (Nu, nu are legătură cu jigurile și gumele de la noi, ci mai degrabă cu pescuitul nălucilor metalice).

Ghidul acesta cuprinde cam tot ceea ce mi-as fi dorit să știu și eu atunci când am început să pescuiesc la spinning în mare, în urma cu 4-5 ani.

Așadar, dacă ești gata să upgradezi vacantele tale de vară pe litoral la un nivel cu totul nou, ei bine, pregătește-te, pentru că astăzi am să îți dezvălui ceea ce am învățat în ultimii ani despre această tehnică, care are capacitatea de a-mi face zile însorite din concediu și mai memorabile – micro-jigging-ul!

Te invit să navighezi printre informațiile și sfaturile din acest ghid informativ și să descoperi Micro-Jigging-ul pe mal, tehnica mea preferată de pescuit în vacanțele de vară!

Pledoarie pentru Micro-jigging -Descoperă magia pescuitului cu năluci metalice la mare!

Imaginează-ți asta: valuri strălucitoare, briza sărată mângâindu-ți delicat fața, și o explozie de adrenalină cum nu ai mai simțit niciodată, după ce un atac ferm iți încovoiază lanseta ultralight la maxim iar firul taie apa plecând rapid de-a lungul malului. Cam asta te poate așteapta atunci când îmbrățișezi lumea palpitantă a microjigging-ului. Sau succesiunea de atacuri și de capturi a unor peștișori sclipicioși care parcă au ceva personal cu năluca ta și nu o lasă să revină pe mal singură.

Ceea ce face microjigging-ul atât de special este versatilitatea sa pe tot parcursul anului, plus faptul că nu discriminează intre speciile de pești pelagice sau migratoare. Indiferent dacă este vară, toamnă, primăvară, aceste năluci mici, dar eficiente, nu dau niciodată greș in a atrage peștii din apropiere, de la cei de câțiva centimetri la adevărate trofee. Și crede-mă – oricare dintre aceștia sunt prinși, îți oferă niște lupte memorabile, care-ți vor face urechile să se unească cu rânjetul.

Un alt aspect al microjigging-ului de pe mal care trebuie menționat, este accesibilitatea sa, faptul că e destul de ieftin, prin comparație cu alte tipuri de pescuit care presupun accesul la bărci scumpe sau echipamente speciale high-tech.

De fapt, totul poate fi făcut direct de pe mal – cu o simplă lansetă de spinning sensibilă, o mulinetă care să reziste bine la expunerea la apa sărata. Apoi trebuie doar să mergi în locul tău preferat de vacante, fie că e Marea Neagră, Grecia, Turcia sau Croația și testezi reacția peștilor din zonă la aceste micro-jiguri!

Dar lasă-mă să-ți dau un avertisment prietenos: microjigging-ul nu înseamnă doar să arunci niște năluci în apă și să le recuperezi fără să acorzi prea multă importanță.

Ca în orice stil de pescuit, cu cât stăpânești detaliile mai bine cu atât îți crești șansele de a prinde mai mult peste. Este totul despre tehnică! Despre declanșarea instinctelor de hrănire ale prădătorilor -despre provocarea lor, și apoi despre îmblânzirea lor- crede-mă când îți spun că atacurile peștilor de mare sunt feroce și lupta este una grozavă!

Suntem pe cale să ne îmbarcăm într-o aventură marină cu iz de concediu, așa că hai să -i dăm foale!

Înțelegerea noțiunilor de bază: Ce este Micro-Jigging-ul?

Micro-jigging-ul este o tehnică de pescuit foarte eficientă, cu lansete de spining sau baitcasting ușoare (deci din zona ultralight-light-medium), în care folosim jig-uri metalice mici, în formă de pește, pe care le animăm astfel încât să stimulăm atacurile unei mari varietăți de specii de pești marini.

Această tehnică a fost dezvoltată în Asia și este în ultimele doua decenii tot mai populară în Europa, în special printre pescarii care vizează o varietate de specii pelagice sau migratoare în apele mediteraneene.

Microjigging-ul implică așadar utilizarea unor năluci metalice unele asemănătoare unor pilkere altele asemănătoare unor cicade mai compacte, altele mai apropiate de oscilantele de păstrăv, cu prinderea frontală, cu greutăți de pană la 30g. Cel mai adesea, pentru pescuitul de pe mal, le armăm cu cârlige speciale (cu glitter), numite assist hooks, și mai rar cu ancore care au tendința de a anula din mișcările specifice nălucii precum și de a se agăța definitiv în stâncile de pe sub apă.

Din observațiile proprii, subiective, micro-jigging-ul pare să devină tehnica cea mai la modă în spinningul de pe mal, chiar și în mijlocul sezonului estival, când peștii mai mari nu mai stau atât de aproape de apele prea calde și lipsite de oxigen, din maluri, și când marea majoritate a pescarilor locali pe care îi vedeam, prefereau să caute chefalul sau alte specii mai pașnice, la momeli naturale.

De ce a devenit acest stil atât de popular? Ei bine, răspunsul este simplu: îți oferă șansa de a prinde o imensă varietate de pești, chiar și aceia care sunt precauți sau mai puțin activi, și, mai important, nu discriminează în talia peștilor garantând astfel mai multă activitate față de situațiile în care am folosi jiguri, lingurițe, gume sau voblere mari.

Aceasta devine cu atât mai relevant cu cât, de regulă, ajungem pe malurile marii în perioadele foarte calde, mai puțin favorabile pescuitului de specimene( deoarece peștii de talie medie și mare se vor afla mai departe de țărm, in ape mai adânci si mai reci).

Putem să contracarăm și acest lucru, fie pescuind dimineața la prima oră sau ajungând în concediu mai degrabă înainte de începutul lui Iulie sau după jumătatea lunii August.

Desigur, trebuie să înțelegem cum să localizam zonele optime, iar despre asta voi vorbi în detaliu mai târziu.

Datorită greutății și a dimensiunii lor compacte, microjigurile sunt extrem de manevrabile, le putem lansa suficient de departe, putem rămâne în contact permanent cu ele, le putem manevra relativ ușor în jurul structurilor și a pietrelor de pe fundul marii, și îți garantez că te vor surprinde prin eficiența lor.

Această tehnică transformă chiar și o plajă normală, turistică, într-o oportunitate de a prinde câțiva peștișori, mai ales dacă nu ai avut timp sau nu reușit sa faci o localizare mai inspirată.

Eu sunt gata să pariez că indiferent dacă ești un pescar experimentat sau un începător pasionat, vei găsi în această metodă o adevărată provocare plină de satisfacție pescărească. Argumentul meu este dat experienta de anul acesta, cu Teo (9ani), care chiar de la prima sa incursiune pescărească a reușit câteva capturi superbe (după cum se poate vedea și în poza următoare), fără a avea experienta la spinning, sau fără a stăpâni vreo tehnică deosebită de recuperare sau drill.

Micro jigging-ul, după cum sugerează și numele, se învârte în jurul folosirii unor jiguri mai mici decât media. Spre deosebire de ale năluci, mai convenționale care sunt pescuite orizontal prin apă, micro jigurile sunt concepute pentru a fi pescuite destul de mult în plan vertical.

Termenul „micro” provine din cuvântul grecesc antic care înseamnă mic sau mai mic decât scara medie. Nălucile sunt grele, raportate la dimensiuni și lucrează foarte agresiv, prin comparație cu lingurile clasice sau alte năluci asemănătoare.

Acest raport intre greutate și mărime permite o scufundare ultra-rapidă, în care năluca vibrează puternic, și o recuperare specifica, cu mișcări mai ample, un joc în dinți de fierăstrău mult mai accentuat, dacă vreți, pentru a le activa in dansul irezistibil cu răpitorii.

Cheia pentru micro jigging constă în reducerea dimensiunii nălucii, si implicit al echipamentului.

Credeți-mă pe cuvânt, nu știam asta când am plecat în vacantă prima oară cu lanseta in bagaj, am încercat sa păcălesc peștișorii pe care ii vedeam la snorkeling, cu o lanseta cu putere de aruncare de 10-30g.

Am avut atunci parte mai degrabă de o serie de frustrări și mai multe năluci pierdute și enorm de multe gume ramase fără cozi, sau ciupite, decât de satisfacția capturării lor. Și am pățit asta chiar și cu gume de 3-5 cm, și jiguri de 2-5 grame, ceea ce mi-a dat de gândit. Aveam pești interesați de năluca, care atacau, dar care nu o inhalau în mod clasic. Așa am înțeles că am nevoie de ceva mai eficient, așa m-am pus pe studiat, așa am descoperit AJI, Mebaru și alte variante, ce să mai, long story short, așa am ajuns să evoluez.

În jiggingul convențional, se folosesc năluci mai mari, niște pilkere de zeci de grame și implicit echipamente grele, pentru a lansa și apoi anima aceste năluci și a imita peștii momeală care fug sau sunt răniți.

Cu toate acestea, în contextul micro jigging-ului, replicăm totul la distanțe mai mici, cu năluci mai mici, și targetăm și peștii răpitori de orice talie. Prin reducerea dimensiunilor jigurilor, deschidem o lume nouă și către speciile de pești oportuniști care se găsesc în maluri, a căror talie maxima rămâne totuși mai mica, pești care altfel nu ar fi niciodată interesați de nălucile mai mari. Ma gândesc aici la dracul de mare (Trachinus draco), la buzați (Symphodus ocellatus), sau plăticile de mare.

Înțelegerea noțiunilor de bază: Echipamentul necesar microjiggingului.

Folosim așadar năluci mici dar grele, pentru a păcăli peștii să muște. Unii dintre acești răpitori au gura tare, alții moale, și poate părea că multe lansete ar putea fi potrivite.

În practica însă o lanseta ideala este sensibila pe vârf, dar mai nervoasă pe tronsonul median. Și așa mai departe. Pentru a putea folosi eficient aceasta tehnică, veți avea, zic eu, nevoie de câteva piese de echipament esențiale.

În primul rând, o combinație de lanseta și mulinetă ușoară este necesară pentru finețea necesară în microjigging. Eu prefer lansete ultralight, rapide, care însă au dezavantajul de a fi „batjocorite” de peștii mai mari, sau de a nu ne oferi prea mult control în drill cu peștii mai frumoși.

Mulinetele e bine sa fie rezistente la apa sărata, cu raport de recuperare de peste 5:0, și bineînțeles, echipate cu un fir principal textil, finuț.

În cele din urmă, nu uitați de micro jiguri în sine! Aceste momeli minuscule vin în diferite forme și culori, așa că este necesar să înțelegem cum funcționează fiecare și să experimentați pentru a găsi forma care este mai eficientă într-un anumit moment pentru dumneavoastră. Să o luam pe rand.

Lanseta/lansetele: După ce inițial am plecat la mare doar cu lansete de spinning mai puternice, cu acțiune moderata ( stil 10-30gr), în ultimii ani iau obligatoriu cu mine în vacanta lansete de la ultra-lighturi mai rapide, cu putere de 0.5 – 5g (un Savage Gear LRG CCS), dar pe care nu mă feresc sa o utilizez și cu jiguri de 7-10gr, precum și o lansetă dedicată pescuitului la biban mare, (de prin Nordul Europei) cu un blanc extra fast dar un vârf ultrasensibil (pentru dropshot), cu acțiune 3-20 de grame: Gator Baitfish 3-20gr.

Din punctul meu de vedere este absolut obligatoriu să putem percepe perfect contactul cu substratul, fără a aștepta prea mult, mai ales când curentul sau valurile sunt puternice. Riscul de a parca, de a agăța năluca atunci când ajunge pe substrat este maxim dacă întârziem prea mult pană să o animăm.

Mulineta.

Mulinetele pe care le consider potrivite sunt mai mari decât cele folosite în mod obișnuit cu lansetele ultralight. Minim as merge pe mărimea 2000, dar vă recomand mai degrabă un 3000, cu un raport mai mare de recuperare (peste 5 si chiar 6:2), pentru un joc cât mai elegant și cât mai controlat al vitezei de recuperare a nălucii. Ideal mulineta va fi una care rezistă bine în condițiile expunerii la apa sărata, dar se poate contracara acest lucru dacă avem grijă să o curățam cu atenție, după fiecare ieșire.

Firul

Veți dori să investiți fie într-un fir specializat de tip Ester, fie într-un fir textil împletit (8x) de bună calitate, mai generalist, de grosimea 0.06-0.10 mm deoarece oferă sensibilitate maximă, și permite o lansare la distanțe mai mari plus un control mai bun al nălucii, dar și forțarea peștilor care vor să se retragă cu nălucă în diverse ascunzișuri submerse. (Detalii despre tipurile de fire, ca să le înțelegeți mai bine găsiți în ghidul acesta).

Pentru leader, folosesc un florocarbon de 0.20-0.28mm, care să reziste lanseurilor repetate dar și contactului cu pietrele mai ascuțite de pe substrat/sau de pe traseu. Ca nod de conectare folosesc FG-ul.

Bineînțeles, totul finalizat cu o agrafă rapidă, pentru a schimba nălucile foarte ușor.

Microjigurile.

Eu prefer variantele de 7, 10 și mai rar 14 grame, atât cele mai înguste (cu bătaia mai măruntă, să zic așa), cât și cele mai ovale, mai late, potrivite pentru un joc relativ mai lent. Cu excepția momentelor când pescuiesc pe plaje întinse cu pietriș mărunt sau nisip, le scot ancorele și le las echipate doar cu cârligele assist, cu glitter (marimea acestra variază intre 2-6, in functie de lățimea nălucii).

Culorile pot fi foarte variate, dar argintiu cu roz sau argintiu cu albastru sunt printre primele pe care le încerc, funcționându-mi mai peste tot unde le-am încercat.

Greutatea și dimensiunea micro jigului pe care îl aleg depinde de speciile de pești pe care le vizez și de condițiile în care pescuiesc În general, jigurile mai late si mai ușoare, de 7gr, sunt mai potrivite pentru apele puțin adânci sau atunci când peștii se hrănesc mai sus în coloana de apă, în timp ce jigurile mai înguste si grele, de 14gr sau chiar mai mult, sunt mai potrivite pentru apele mai adânci sau atunci când peștii se țin aproape de fund.

Un bun punct de plecare este să folosiți jiguri de 7-10g și să variați lățimea lor si ajustați în funcție de condiții și de reacțiile peștilor.

Primele microjiguri le-am cumpărat dela magazinele pescărești din Grecia. Prețul lor însă, destul de consistent (>5 euro/bucata), m-a determinat ca ulterior sa cumpăr de la fratele chinez, un sortiment mai larg, cu o calitate medie. Apoi am descoperit ca nălucile pot fi achiziționate si la noi in România, de exemplu de aici! Iar aceasta poate foi o soluție atunci când nu am comandat din timp, din surse exotice.

Accesoriile – Ochelarii polarizați, cleștele pentru split rings, un forceps pentru degorjare, lip grip sau mănușă, pentru manipulare – reprezintă minimul necesar pe care ți-l recomand. Desigur toate puse într-o trusă ușor de transportat, (în care dacă mai ai loc și de o sticlă cu apă, și poate o cremă de plaja, e numai bine). Alegerea mea e un Sling Bag de la Rapala, dar aici e in funcție de gusturile fiecăruia. Pescuitul de pe stânci este unul solicitant, iar când stai în soare și vânt, te vei deshidrata rapid, devenind mult mai puțin atent la pescuit, deci mai ineficient.

Disclaimer: Am tot menționat faptul că armarea nălucii, contactul cu ea permanent, și pipăitul corect al substratului sunt foarte importante. Pentru mine asta înseamna echipament ultralight, potrivit pescuitului la biban, păstrăv și clean.

Chiar dacă pescuiesc de pe mal, fiind înalt, îmi sunt suficiente lungimile de 2-2.4m. Asta pentru că am pescuit exclusiv în lunile calde din Iunie pană în septembrie.

Dar cu siguranță că alți pescari, mai asezonați, care pot vizita marea în alte perioade, mai propice pescuitului de pe mal, vor prefera echipamente mai puternice.

Cum echipamente mai puternice vor prefera și cei care vor considera că se justifică închirierea unei bărci și ieșitul în larg.

Însă eu vorbesc aici despre un pescuit de câteva ore, care nu interferează cu vacanta familiei, un pescuit blitzkrieg, pentru plăcerea de a juca dansul cu pești de orice talie.

Stăpânirea microjigging-ului: Sfaturi și tehnici pentru succes

Sa presupunem că ai echipamentul gata. Ca să iți duci abilitățile de microjigging cât mai rapid la nivelul următor, iată câteva sfaturi și tehnici care să te ajute să reușești.

În primul rând, vom vorbi despre localizare și apoi despre cum să animezi migrojigul.

Care sunt cele mai bune locuri de pescuit în mare?

Localizarea rezolva jumătate din provocare. Și în mare peștii sunt distribuiți neuniform și vor prefera anumite zone și adâncimi în defavoarea altora. Din experienta mea, cele mai productive locuri au o adâncime mare, de peste 3-4 metri încă de la câțiva metri de mal, au substratul natural, cu bolovani imenși sau structuri, și au ceva curent de adâncime.

Adică, pe românește, e de preferat țărmul mai expus, mai stâncos, unui port sau unui golf protejat. În astfel de locuri peștii sunt nevoiți sa fie mai oportuniști, condițiile sunt mai potrivite (apa mai rece, mai oxigenata), tămbălău mai mic. Dar insist asupra adâncimii și structurilor.

Zonele cu apă mică, de 2-3 metri nu sunt la fel de potrivite ca cele cu apa de 5m. Chiar dacă peștii ataca de multe ori sub picioarele noastre, unde se sparg valurile, de regulă stau la panda sau patrulează zonele menționate anterior(cu adâncime și structuri). Acestea nu sunt ușor de găsit, sau accesibile așa că…

Pe locul doi, prefer capetele plajelor, care sunt de asemenea locuri productive, mai ales înainte ca turiștii sa vină la baie.

Am prins pești și lansând și pescuind (cu atenție) printre înotători, însă randamentul a fost mult scăzut, iar provocările mai mari. Plajele pot fi potrivite pentru pescuitul plăticilor albe de mare, și pot aduce surprize ale unor pești care trec prin zonă, dar raportul de lanseuri versus atacuri va creste foarte mult.

Digurile de protecție ale porturilor sau golfurilor, desigur pe partea dinspre mare. Avantajul acestora este dat de faptul că de regulă sunt accesibile pe o bună parte din lungime și sunt și iluminate, așadar sunt zone pe care le prefer pentru pescuitul de seară/noapte. Dezavantajul este că eventualele capturi sunt dificil de scos, așadar când va alegeți un loc de pescuit anticipați și pe unde puteți scoate orice peste capturat, care nu poate fi ridicat în lansetă.

In final, pe ultimul loc sunt zonele cu substrat cu pietre mari, adâncime medie, fără prea multe variații, însă aici capturile vor fi mai sporadice. De regulă astfel de zone impun deplasarea și căutarea mai activă a peștilor.

Care sunt cele mai eficiente tehnici de recuperare a microjigurilor?

Recuperarea și jocul nălucii este la fel de importantă ca și localizarea. Există stiluri diferite de recuperare pe care le puteți utiliza pentru a atrage peștii către năluca și a îi determina sa o atace. Pentru simplificare le voi împarți în 4.

1. Recuperare liniara cu variații a vitezei de mulinare. Unele dintre cele mai simple metode includ recuperarea ultrarapida rapida timp de câteva ture de manivela și încetinirea apoi a recuperării. Imitam astfel un peste care vrea sa fuga de un pericol și apoi crede că acest pericol s-a îndepărtat. Atacul survine pe încetinire, cel mai adesea fiind vorba de prădători care au urmărit năluca noastră. Atunci când peștii sunt în număr mare în zona, aceasta metoda este foarte simpla, odihnitoare, chiar și eficienta. De la distanta maxima la care am lansat și pana la mal, alternarea dintre recuperarea rapidă și cea normala se poate face de multiple ori, pana descoperim zona in care se afla peștii. Dacă ziua este una calma, fără valuri mari, recuperarea se poate face cu vârful către apa, menținând astfel năluca mai aproape de substrat. Dacă sunt valuri atunci recuperarea o facem cu lanseta înclinată la 30-45 de grade, păstrându-ne suficienta amplitudine pentru a putea înțepa atunci când avem atacuri.
2. Recuperare sacadată cu opriri lungi. Aici ne apropiem cumva de stilul de pescuit la șalău, dar amplitudinea mișcărilor noastre va fi una mai mare. Mișcând lanseta în pompaje succesive, recuperăm în același timp din manivela. După câteva pompaje, lăsăm năluca sa cada, dar avem grija să rămânem în contact cu aceasta, ne slăbind prea mult firul. Cel mai adesea, atacurile survin spre finalul căderii, in apropiere de substrat.
3. Recuperare în dinți de fierăstrău (Pompaj amplu și mulinare1-2 ture urmat de un stop, pană când simțim că năluca a atins din nou substratul). Aceasta tehnica mi-a adus in mod frecvent capturi de doradă cu dungi, destul de activă în timpul zilei.
4. Pompaje continue, fără opriri, dar variind viteza. Aceasta recuperare se pretează mai ales când pescuim de pe stânci, la adâncimi mai mari de minim 4-5 m, va determin o mișcare haotică a nălucilor în plan vertical. Fiind o distantă relativ mică, atacurile sunt violente, au loc sub picioarele, de regulă de la peștii care pândesc dintre pietre. Așadar trebuie să fim pregătiți sa reacționăm imediat, pentru a nu le permite acestora sa se retragă în ascunzișuri.

În practică vom mixa oricare dintre aceste tehnici de recuperare, în funcție de specificul locului în care pescuim, pană vom determina varianta care produce atacuri cel mai frecvent.

Combinând-le pe toate: abordări in micro-jigging

Când pescuiesc de pe stânci, printre stânci, las năluca armată doar cu cârligele assist, si prefer jocul vertical cu multiple pompaje și stopuri. Avantajul este că de regulă voi fi poziționat mai sus de nivelul marii și pot vedea cu ajutorul ochelarilor polarizați pe unde să ghidez năluca.

O altă abordare frecventă pentru mine, a fost să iau masca de snorkeling și labele și să explorez diverse zone, pentru a ști la ce să mă aștept. Am putut observa și ce pești sunt în zonă și pe unde își fac veacul în anumite momente, făcând astfel mai simplă căutarea cu lanseta – atunci când reveneam pe mal. În funcție de ce vedeam sub apă (prag pronunțat, pietre etc) recuperarea putea fi mai verticală în prima parte și mai liniară în a doua.

Când pescuiesc pe plaje cu nisip sau pietriș mărunt, las năluca armată cu ancora, și mă focusez mai degrabă pe recuperări liniare, cu varieri ale vitezei, pe lanseuri lungi, pentru a scana cât mai mult din apa pe care o am în fată.

Când pescuiesc pe zone cu bolovani sau pietre medii, voi prefera recuperările de tip pompaj- mulinat- stop, practic joc microjigul în imediata apropiere a substratului.

Dar ne aflăm în pescuit, și aici, după cum probabil știți, nu există reguli stricte. Combinați oricare dintre aceste variante, și experimentați fără timiditate, tot ce va poate trece prin minte.

Stăpânirea tehnicilor de micro-jigging este esențială pentru a îți maximiza succesul. Tehnica presupune să tragi momeala prin toate straturile de apă de pe fund pană spre suprafață, cu mișcări scurte și rapide pentru a imita mișcarea peștilor momeală. Variația vitezei de recuperare și a adâncimii te poate ajuta să atragi diferite specii de pești. Nu uita să ai răbdare și să experimentezi până când găsești ceea ce funcționează cel mai bine pentru tine.

Cu puțină practică, vei descoperi unde sunt peștii și ce recuperare da rezultate. Și dacă tot a venit vorba de pești, hai sa vedem…

Ce pești poți prinde?

Răspunsul simplu ar fi: pe majoritatea.

Desigur asta presupune că ii vom prinde și pe cei care ne pot înțepa serios, sau care nu sunt recomandați consumului. Regula mea e simplă: Dacă nu cunosc pestele respectiv, mă comport cu grijă și îl manipulez cu precauție, prosop, sau grip.

Pană acum am scăpat neînțepat dar am auzit câteva povesti destul de horror de la alți pescari. Safety first, mon cher, chiar dacă e vacanță!

Acestea fiind menționate, în apele Greciei, unde am pescuit cel mai mult, m-am întâlnit pana acum cu :

Lavracul- Biban de mare sau lup de mare

E mai simplu de găsit în prima parte a dimineții, la capătul plajelor, dar am avut capturi și în timpul zilei. Dimensiune minimă de reținere: 25cm. Dacă ai norocul sa îl vezi atacând năluca ta în val, te asigur că vei fi surprins de viteza de deplasare. Dar această surprindere va fi venit în timp ce vei fi început deja lupta, atât de repede se petrece totul.

Plătica dungată

Aceasta este una dintre speciile de pești pe a căror colaborare am ajuns să mă bazez în timpul zilei, când întrerup programul de baie sau plaja pentru a verifica dacă microjigurile mai știu să înoate. Nu contează unde am încercat, pe pietre, pe plaje, pe nisip sau pietriș, plătica dungată mi-a confirmat în multiple rânduri că nu s-a întâmplat nimic și microjigurile sunt in regulă :).

Trachinotus ovatus – Silverfish

Un peste sclipicios, aparent fragil și subțire dar cu mult nerv și determinare în drill. Nu creste prea mare, dar asta nu e o problema. L-am prins cel mai adesea pe plaje, în imediata apropiere a malului, ma degrabă sub suprafață, pe final de recuperare a microjigului.

Lufarul

Pana acum m-am întâlnit o singură dată cu ei, într-un golf liniștit cu adâncime medie și iarbă pe substrat. Bănuiala mea era că au fost în trecere pe acolo, și zeița Fortuna mi-a zâmbit îngăduitoare. Nu am suficiente date pentru a putea spune unde să îi cauți, dar îți pot spune cu siguranță că și lufarul atacă microjigurile, atunci când acestea îi traversează calea. Iar lupta e una pe viată si pe moarte.

Dorada inelata (Sparosul), Hiena mării și toate rudele lor ( Diplodus annularis, Diplodus puntazzo)

Le-am regăsit în mai toate condițiile, urmaresc adeseori momelile noastre dar ezita sa atace de mult prea multe ori. Cel mai bine le-am prins când marea era agitata și mai degrabă rece, pe jocuri cu variație de recuperare și stopuri frecvente.

Bibanul de mare pătat

Pe colorații aceștia i-am prins în zonele cu adâncime medie(2-4m) și fund pietros sau cu multi bolovani pe substrat. Pe ei ii suspectez că mi-au atacat și gumele în primii ani, nereușind atunci sa capturez prea multi pești pentru a trage o concluzie ferma, legata de inculpații principali.

Dracul de mare

Surpriza cu aceasta specie a fost legata de atacurile violente survenite în timp ce naluca care abia atinsese apa cobora spre substrat. M-as fi așteptat- de la o specie care sta pe fund – ca atacurile sa fie mai degrabă în zona inferioara, dar se pare că microjigurile ii enervează suficient încât sa se ridice din ascunzătoare și sa le vâneze.

…și multi alții.

Pe lângă speciile mentionate, exista, desigur și multe altele care sunt atrase de năluci, dar care pot fi găsite în anumite condiții pe lângă mal. Printre ele baracudele, care vânează mai degrabă în stratul superior, dentex-ul care e de găsit și în zonele mai adânci dar cu iarba, sau pălămida (bonito), stavridul, amberjack -ul, și lista poate continua.

Chiar dacă eu nu i-am intersectat cu microjigul în Egee sau în Ionică, i-am văzut capturați de pescarii care ieșeau cu barca sau caiacul mai în larg și discutând cu ei, mi-au confirmat că pot fi de găsit și pe lângă maluri, după furtuni , sau în anumite luni când apa e mai rece.

Micro-jigging: concluzie

Microjiggingul de pe mal este mai mult decât o simplă tehnică de pescuit, ca toate celelalte. Este o aventură. Este o provocare. E o pasiune. Și te așteaptă să te alături. Nu rata ocazie de a experimenta pescuitul la răpitori ca niciodată. Microjiggingul o să schimbe pentru totdeauna modul în care privești plaja din vacanță.

Asta a fost ghidul meu pentru tine, tocmai ai învățat esențialul despre microjigging la mare, o tehnică de pescuit care te poate ajuta să prinzi mai mulți pești cu mai puțin efort și mai multă distracție. Microjiggingul de pe țărm este o modalitate excelentă de a te bucura de pescuit fără costuri mari, fără a avea nevoie de o barcă, unelte scumpe sau monturi complicate. Tot ce ai nevoie este o lansetă de spinning ușor, o mulinetă cu fir textil, câteva microjiguri și un loc bun pe țărm.

Dar nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Încearcă și tu și vezi cât de captivant și de satisfăcător poate fi stilul acesta de pescuit! Vei fi uimit de varietatea și mărimea peștilor pe care îi poți prinde cu această tehnică simplă. De asemenea, te vei distra de minune simțind fiecare atac, lovitură și zvâcnire a peștilor.

Așadar, ce mai aștepți? Ia-ți lanseta, mulineta și nălucile și îndreaptă-te spre cel mai apropiat țărm. Găsește un loc cu ceva adâncime, curent și structură și vei găsi si peștii. Experimentează cu diferite culori, dimensiuni, forme și recuperări ale nălucilor și vezi ce funcționează cel mai bine pentru tine. Vei descoperi în curând emoția și bucuria de a te lupta cu peștișorii devoratori de micro-jiguri !

Înainte să închei, trebuie să menționez faptul că nici eu nu sunt un fan al reclamelor afișate pe articole, însă aceasta este singura modalitate prin care acest site și astfel de articole sunt susținute. Așadar consideră-le un rău necesar, pentru ca informațiile să rămână disponibile gratuit, iar eu să rămân motivat să le ofer celor interesați.

Orice click dat pe reclame, sau achiziție făcută prin linkurile directe, mă ajută, susține existența în continuare a site-ului și din când în când susține și dependența mea de cafea, licoarea magică atât de necesară creării de conținut și corectării acestuia și formatării pentru web. Fac asta în puținul timp liber de care dispun, pentru ca lucrez și eu ca și tine (probabil), minim 5 zile pe săptămână, la un job full time, inclusiv pentru a strânge banii de următorul concediu.

Apreciez răbdarea, click-urile și vizitele tale și aștept cu nerăbdare să văd pozele cu capturile tale din vacanță!

Fir întins!🎣

Claudiu

Text & foto: Claudiu Banu